Cantecul anului

Ah,  septembrie… O vreme mai inocenta, mai libera… O vreme in care noi ne ocupam cu asta. Intre timp, wordpress s-au sinchisit sa ne ajute cu o implementare mult dorita de sondaje, ceea ce face ca acum la cautarea noastra (de data asta, referitoare la cantecul anului) sa ne puteti ajuta si voi. Si ca sa nu va irositi pretioasa vacanta (cum, n-a venit inca? ) scarpinandu-va in cap in timp ce va amintiti ce ati ascultat anul asta, ne-am gandit sa va sarim in ajutor cu o lista subtirica de 5 melodii (cu 2 bonus), din care sa alegeti preferata voastra.

Sunt alegerile noastre prea obscure? Vi se par jenante? Preferati melodii pe care sa danseze Tom Cruise? Nu ezitati sa veniti cu propriile propuneri in comentarii. Dar asa cum in Parlament nu puteti sa nominalizati pe cine doriti, si la noi va trebui sa va limitati la selectia noastra in ceea ce priveste sondajul.

Am inteles? Sa purcedem atunci cu  lista pe larg…

Love Lockdown de Kanye West

Puteti spune ce vreti despre noul album al lui West, caruia Edy i-a facut recent o recenzie: ca e prea sentimental pentru stilul rapperului, ca se sprijina prea mult pe efecte digitale, ca Monsieur Kanye ar fi facut bine sa nu cante de-adevaratelea, dar nu puteti nega faptul ca fundalul instrumental al pieselor este adesea excelent. Iar Love Lockdown ises fara indoiala in evidenta. Cu tobele sale cvasi-tribale, trecute printr-un filtru digital vag, care creeaza o atmosfera apasatoare; cu ornamentele de pian lejere si emotionante; si nu in ultimul rand, cu versurile sale ce reflecta spatiul sentimental negativ in care s-a inchis Kanye, piesa lasa o impresie profunda. Doar ca e nehotarata: ar trebui sa ma faca sa meditez, sa plang sau sa dansez cu miscari elegante ca melodia sa?

Viva la Vida de Coldplay

Da, da, stiu ca va spuneti acum “Eram sigur/a!”. Adevarul e ca, intr-un fel, Coldplay au cam dominat anul asta. Poate ca nu au avut o prezenta enorma in topuri a la Katy Perry sau Rihanna, poate ca nu au fost pupati in aclamati exagerat ca Lil Wayne, dar albumul Viva la Vida or Death and All His Friends se pare ca a fost universal placut. Evolutia lor muzicala parca a atins o frecventa pe care toti o pot intelege, fie ca gusturile lor merg spre pop simplu sau rock artistic. Viva la Vida (cantecul) este esenta albumului, si nu doar pentru ca asa sugereaza titlul. O piesa melancolia, dar dulce, o piesa despre un nobil decazut, dar al carui mesaj este universal, o piesa profunda, dar usor de inteles, o piesa ce se vrea romantica, dar nu in sensul amoros la care se gandesc cei mai multi, o piesa care integreaza subtil si sublim muzica clasica si popul de cea mai buna calitate. Ambitioasa, elocventa si pur si simplu frumoasa, Viva la Vida este, am putea risca sa afirmam, imnul anului 2008.

Sex on Fire de Kings of Leon

Daca rockul celor de la Coldplay a evoluat intr-o specie lejera, deschisa, aerisita, piesa americanilor de la Kings of Leon este mai atmosferica si oarecum mai grea si inchisa. A nu se intelege ca nu e la fel de universal digerabila ca cea de mai sus. Din contra, baietii au reusit sa gaseasca modul perfect in care sa isi transforme maiestria in materie de rock serios intr-o arta pop usor de ascultat. Chiar daca bocetul prelung al chitarei electrice este piesa-cheie a cantecului, el e suficient de dulce si pentru o ureche mai sensibila. In ansamblu, tonul erotic al piesei (nu va ganditi la prostii) este foarte eficient cosntruit de instrumentatie. O piesa calda pentru zile friguroase.

Never Miss a Beat de Kaiser Chiefs

Damn. Ca de obicei, descopar pasiunea pentru o formatie dupa ce am ratat ocazia sa o vad. Dupa ce au trecut pe la Bucuresti (si apoi ne-au oferit un rar moment de mandrie patriotica), Kaiser Chiefs s-au preagtit pentru un nou album, de pe care primul single este aceasta piesa energica, foarte dinamica si pur si simplu infectioasa. Va provoc sa ascultati piesa asta de doua-trei ori si sa va abtineti de la a o fredona. Eleganta prin simplitate, cantecul serveste drept un soi de imn pentru tanarul cu prea multa energie neconsumata… de unde deduc ca sunt destui cititori care ne vor multumi pentru recomandare

Human de The Killers

Formatia din Las Vegas  pare ca nu s-a hotarat asupra unei definitii a muzicii pop: sa fie melodiile dinamice, nonsalante, dar destepte de pe primul lor albumul (dintre care de amintit sunt excelentele “Mr. Brightside” si “Somebody Told Me”), care chiar suna a Las Vegas, sau cantecele mai subtile, mai retrase, mai elegante de pe al doilea (gen “Bones” sau “Read My Mind”), care suna mai degraba ca pustietatea frumoasa din jurul orasului? Pare-mi-se ca pe al treilea album au incercat un amestec al celor doua directii – iar rezultatul e bine sintetizat de Human, o piesa ce combina vitalitatea si meditatia (Blaga, te urasc! ) In timp ce va ganditi ce naiba inseamna refrenul (“Are we human, or are we dancer?” Da, la singular “dancer”.), v-as sugera sa dansati pe cantec – dar aveti grija, la cat de straniu e versul asta, s-ar putea sa obositi pana ajungeti la o concluzie.

Piese bonus

Fiindca fiecare are propriile obsesii, de ce nu vi le-am sugera si pe ale noastre (fara sa va punem sa le votati).

Edy va recomanda: Heaven for the Weather de The Streets

Poate pe unii i-a descurajat indepartarea lui Mike Skinner de realitatile vietii in orasul englez banal, dar cantecul asta care trateaza raul cu persiflare si o invitatie la veselie este ingredientul perfect pentru vremea mohorata de afara. Si cum sa nu ti se para genial refrenul “I want to go to heaven for the weather/But hell for the company”?

Misu va recomanda: Grounds for Divorce de Elbow

Le-am tinut pumnii cand au castigat Premiul Mercury. Le-am ascultat muzica intr-un trailer fantastic. Si le-am admirat puterea de a face poezii frumoase: de ce sa spui “ma duc la bar mereu” cand poti sa spui “e o gaura in cartierul meu in care de ceva timp nu ma pot abtine sa cad”?; de ce sa spui “sunt alcoolic si ma paraseste nevasta” cand poti sa spui “lucrez la un cocktail numit “Motive de Divort”?; si nu in ultimul rand – ce poate fi mai amuzant decat sa il vezi pe Brad Pitt primind un pumn in gura de la John Malkovich?