Watchmen


postat de Ben

Mi-ar fi destul de uşor să mă dedau la clişee în scrierea articolului de faţă. Să vă dau o listă a publicaţiilor care au lăudat cartea asta, să vă citez din personalităţi culturale care o laudă sau să folosesc deja uzata sintagmă „cel mai bun roman grafic (un termen mai pompos pentru bandă desenată) din toate timpurile”.

 

Adevărul e că Watchmen, bandă desenată apărută mai întâi ca serie, în perioada 1986-1987, şi adunată apoi într-un singur volum, merită toate acele stereotipii măgulitoare. Dar am să încerc să analizez logic meritele cărţii, în speranţa că vă voi face să înţelegeţi de ce joacă ea un rol atât de important în istoria recentă a culturii americane.

Personajele

Când spui bandă desenată, spui super-eroi (sau cel puţin asta înţelege omul de rând). Watchmen preia şabloanele super-eroilor tradiţionali, „furând” chiar modelele unor personaje mai mult decât celebre (Superman, Batman), dar îşi propune să le deconstruiască – să vadă ce elemente stau la baza acestor modele eroice, ce îi face pe super-eroi să-l depăşească pe om, dar şi ce caracteristici tipic umane îi compromit. Eroii din Watchmen sunt în primul rând oameni: nu sunt atletici, nu au păreri tocmai sănătoase despre lume, nu au nici măcar super-puteri în adevăratul sens al cuvântului, dar îşi dau toată silinţa să facă bine – indiferent care ar fi preţul. Unicul personaj cu super-puteri (şi ce puteri…!) rupe echilibrul dintre om şi erou, oferind cititorului prilejul să analizeze rolul unor astfel de modele în lume.

 

Uneori, Watchmen adopta simetria vizuala.

Uneori, Watchmen adopta simetria vizuala.

 

Povestea

Lăsând la o parte asta, naraţiunea în sine este fascinantă. Povestea e construită în stilul unui roman poliţist, construită fiind în jurul căutării unui criminal care vrea să scape de „super”-eroi. Acţiunea este antrenantă, dar ceea ce impresionează în primul rând este punctul culminant al poveştii. Pur şi simplu, o revelaţie de asemenea magnitudine nu am văzut în nicio altă operă de ficţiune. Deznodământul te pune şi el pe gânduri.

 

Un mecanism narativ inedit folosit în Watchmen este apariţia unei benzi desenate în interiorul benzii desenate. Cum în universul cărţii super-eroii chiar există, benzile lor desenate au alte personaje favorite: piraţii. Ceea ce e interesant este că o astfel de bandă cu piraţi citită de un personaj oglindeşte „realitatea” acţiunii din Watchmen.

Profunzimea

 

Cartea funcţionează, însă, şi la niveluri mai profunde. Este, bunăoară, un fel de meta-poveste, acţiunea cărţii reflectând istoria reală a benzii desenate cu super-eroi ca specie literară. Apoi, este o analiză foarte fină şi de-a dreptul înspăimântătoare a paranoiei Războiului Rece. Intransigenţa cu care unele personaje încearcă să-şi atingă obiectivele sociale şi politice îţi dă fiori, iar discuţiile seci ale politicienilor şi ofiţerilor despre grozăviile unui război nuclear amintesc de „Doctor Strangelove”.

 

Nu în ultimul rând, romanul (pentru că, în fond, asta este) devine o dezbatere asupra valorilor morale contemporane – da, e vorba de valorile anilor ’80, dar după 11 septembrie lumea s-a cam întors la o dimensiune morală à la Watchmen. Te face să te întrebi pentru ce merită să lupţi, care ar trebui să fie limitele acestei lupte şi ce compromisuri poţi face în numele binelui. Aici ajungem să înţelegm titlul cărţii, inspirat dintr-o satiră de Juvenal: „Dar păzitorii cine-i păzeşte?”. Întrebarea pentru noi devine: Cine-i controlează pe cei care ne controlează? (deşi în spaţiul benzii are sens şi întrebarea: Cine-i protejează pe cei ce ne protejează?)

 

Să vă mai spun că desenele sunt excelent realizate? Că titlul fiecărui capitol este preluat dintr-un citat/cântec/poezie şi că are multiple şi subtile legături cu textul şi imaginile care îi urmează? Că Watchmen epuizează practic întregul mediu al benzii desenate, profitând de toate avantajele lui? Că…

Concluzia

Am să vă spun doar un lucru: dacă cineva se îndoia de faptul că benzile desenate sunt artă, e de ajuns să citească Watchmen. Nu vă sfiiţi, aşadar, să vă delectaţi cu acest roman. Şi nu aşteptaţi filmul…

 

Dar despre asta, într-un post viitor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: