Echipamentele Ligii I „Frutti Fresh”


postat de Ben

Ştiu că articolele pe teme fotbalistice sunt specialitatea lui Dez, dar observaţiile dintr-un articol recent al maestrului Moxx (mulţumesc pentru inspiraţie!) m-a determinat să acord mai multă atenţie unui aspect adesea neglijat în legătură cu starea fotbalului autohton: echipamentul.

Mai mult doar decât obiecte practice, echipamentele devin, bineînţeles, simboluri ale celor ce le poartă. Am observat totuşi că, în afară de culori (ele însele simbolul esenţial al unei echipe), oamenii nu acordă o importanţă deosebită designului în general. Nu sunt preocupat de estetica vestimentară, dar am simţit de mult ori o senzaţie neplăcută atunci când echipamentele slab executate ale românilor contrastau cu cele inteligent proiectate ale echipelor străine (şi asta se aplică nu numai la nivelul echipelor de club).

Iată de ce am ales să fac o trecere în revistă a echipamentelor vizibile în această primă etapă. Dar, ca orice experiment în ţara asta, dorinţa mea a fost din start sortită eşecului din motive… tehnice: în primul rând, bunul nostru prieten GSP TV (cu fraţii săi), care nu vrea nici în ruptul capului să apară pe televizoarele noastre, iar în al doilea rând dezinteresul (lenea?) celor aflaţi în spatele unora din site-urile echipelor de club, care nici măcar nişte poze amârăte cu tricouri nu au de gând să posteze. Deci, cu scuzele de rigoare, vă prezint micul meu studiu şchiop, bazat pe observaţii mai mult sau mai puţin riguroase.

Remarc o tendinţă îmbucurătoare pe la noi: lucrurile se schimbă în fotbal. De când cu explozia din cupele europene de acum câţiva ani, parcă românii au început să ia mai în serios partea materială, iar asta se vede şi la nivelul echipamentului. Să începem de jos. Echipele mai mici, cu pretenţii (să fim realişti) pe măsură, se preocupă totuşi să îşi scoată echipamentele din acea „epocă întunecată” a banalităţii şi -să o spunem pe şleau- urâţeniei.

FC Argeş bunăoară (da, l-am ales pentru că era primul alfabetic) mi se pare un etalon potrivit de măsură pentru întreagă Ligă la acest capitol. Echipamentul Argeşului emană un aer tipic de Liga I – un model de bază, nespectaculos.  Violetul e puţin cam tare, dar micile „ornamente” albe îl mai temperează. Sigla sponsorului intră însă într-un constrast grosolan cu restul. Per total, un echipament decent, în esenţă unul tipic românesc, şters şi mediocru, dar cu o culoare mai intensă şi un contrast bun.

Contrastul este în mod evident unul din elementele esenţiale pentru orice simbol care trebuie să iasă în evidenţă, iar un exemplu „ca la carte” în ceea ce priveşte impactul lui ar fi echipamentul de la FC Braşov. Tricourile Braşovului ar fi la rândul lor modeste, dacă nu ar beneficia de un avantaj important: constrastul bine executat între negru şi galben. Deşi sunt poate cele mai simple ca design, culoarea în sine le ridică. De remarcat că sponsorii au avut decenţa de a se limita la text negru, pentru a păstra imaginea de ansamblu. Pe scurt, deşi intensitatea e puţin deranjantă, combinaţia galben-negru e de succes.

Să mergem acum şi la „case mai mari”. Steaua a fost pentru mine exemplul clar al calităţii inferioare a echipamentelor româneşti şi nu pentru că tricourile roş-albastre ar fi fost mai proaste decât altele de pe la noi. Ba din contră. Însă prezenţa regulată a Stelei în competiţiile europene le-a pus în contrast cu cele „din afară” şi a scos în evidenţă deficientele de design. Evident că echipa bucureşteană a încercat să ţină pasul cu rivalele europene, dar rezultatele au fost mai… dubioase. Anul ăsta, se vede clar dorinţa de a „europeniza” echipamentul, gest demn de laude. Însă execuţia ridică două probleme. În primul rând, ceea ce toată lumea a observat a fost „inspiraţia” copioasă din echipamenul unei anumite echipe spaniole. „Dar”, veţi spune, „cele două echipe au din pură întâmplare cam aceleaşi culori!”. Corect, dar asta nu scuză cu nimic copierea echipamenului din deplasare… În plus, comparaţia cu Barca funcţionează şi mai mult în defavoare echipamentului stelist, ducând la a doua critică a mea: idee promiţătoare, execuţie care lasă de dorit. Să nu mă înţelegeţi greşit: designul e foarte bun. După cum am spus, contrastul e totul, iar tricoul Stelei reuşeşte să scoată în evidenţă combinaţia roşu-albastru prin dungile verticale şi culorile aprinse. Dar tocmai aici e problema: lipsa subtilităţii. Barca foloseşte culori mai slabe, mai puţin evidente şi totuşi contrastul e bun. Echipamentul Stelei străluceşte pur şi simplu pe teren, ceea ce e bine iniţial, dar apoi ajunge să producă reacţia tocmai opusă – dungilea alea dese şi puternic colorate ori te obosesc, ori te face să crezi că te uiţi la nişte clovni nereuşiţi. Iar echipamentul din deplasare… tot ce pot spune e că Steaua poate acum să joace şi fără nocturnă. Un punct pozitiv: logoul sponsorului e realizat bine, un alb curat deloc supărător. Un punct negativ: nu cred că trebuie să insist asupra infamelor cruci… Per total un echipament profesionist, bine intenţionat, dar executat destul de „româneşte” -ostentativ adică. Totuşi, cel puţin din punctul ăsta de vedere Steaua nu trebuie să îşi facă griji în Europa.

Înainte de a vorbi despre ultima echipă „studiată”, fac o mică precizare. Da, e echipa mea „de suflet”. Nu, nu am să vă povestesc de ce, precum a făcut amicul Dez. Dar să nu credeţi că aprecierile mele vor fi influenţate de asta. Ba din contră, când acum câţiva ani am avut de gând să îmi cumpăr un echipament oficial, am renunţat din simplul motiv că arăta groaznic – m-am mulţumit cu un fular. Acum însă, pot spune că nu mi-ar fi deloc ruşine să port un tricou al Craiovei pe stradă. Înţeleg şi de ce echipa a ţinut să facă o prezentare oficială a lor: sunt pur şi simplu incredibile pentru nişte echipamente de echipă aflată la mijlocul clasamentului Ligii I. Chiar dacă nu eşti ataşat de alb-albastru, culorile aici sunt perfect alese ca nuanţă şi bine contrastate. Designul foloseşte curbe moderne, nici prea evidente, dar nici prea subtile. Ca de obicei, sponsorul strică puţin aspectul. În ansamblu, însă, echipamentul Craiovei spune totul despre aspiraţiile de modernizare nu numai ale Universităţii, ci şi ale fotbalului românesc în general.

Gata, nu vreau să scriu o postare-fluviu. Concluzia ar fi că echipamentele Ligii I au depăşit mediocritatea de altă dată. Măcar prin ele să facem o impresie bună în Europa…

P.S.: Datorită frustrărilor resimţite în decursul procesului de documentare pentru articolul ăsta, mă văd nevoit să fac în viitorul foarte apropiat şi o recenzie a site-urilor echipelor din Liga I.

Anunțuri

One Response to Echipamentele Ligii I „Frutti Fresh”

  1. Florin Lovin spune:

    In cele din urma s-au gandit si echipele de la noi ca trebuie sa intre in randul lumii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: