Jocul lui Ender şi Vorbitor în numele morţilor


scris de Dez, postat şi comentat de Ben

Cum Dez e plecat, am sa-i public eu o recenzie. Sper sa nu se supere ca am facut niste mici precizari ici şi colo…

Prima recenzie de carte, si prima data cand povestesc despre un roman cu placere. Am citit 2 carti pana acum de Orson Scott Card si asta desi e vacanta. Nu am o cultura a cartilor prea dezvoltata pana acum, dar am de gand sa va povestesc despre cartile mele preferate.

 

Jocul lui Ender e un roman SF scris prin anii ’80 de autorul mai sus mentionat. Romanul a reusit performanta de a castiga atat premiul Nebula cat si premiul Hugo (nota lui Ben: “Oscarurile” SF-ului) in acelasi an. Subiectul romanului a devenit cliseu in cartile SF din zilele noastre (n.B.: şi din toate timpurile, de altfel). Extraterestii ataca Pamantul si oamenii sunt nevoiti sa se apere. Ar fi foarte plictisitor sa fie doar atat, asa ca O.S. Card ne ofera o noua viziune asupra viitorului. Pentru a se apara de atacurile invadatorilor, oamenii sunt nevoiti sa creeze genii in-vitro ce mai apoi sunt recrutati in scoli speciale de lupta aflate pe orbita altor planete. Personajul principal este un pusti (care este recrutat la varsta de 6 ani) pe nume Ender Wiggin, un tert (n.B.: al treilea copil al familiei, ceea ce într-o lume care doreşte diminuarea natalităţii e nasol…) al familiei sale, fiind mereu persecutat de Peter, fratele sau (Peter dadea dovada ca este *SPOILER!* un criminal innascut si avea sa ajunga Hegemonul -n.B.: conducător politic al– lumii) si mereu aparat de sora lui, Valentine. Ender este luat in cele din urma din bratele familiei sale si dus la o baza militara spatiala unde avea sa se antreneze si sa se loveasca de tot felul de obstacole. Cel mai important lucru de pe acea statie e sala de lupta, unde copii se luptau intre ei pentru a-si dovedi geniul lor militar si pentru ca mai apoi sa lupte impotriva gandacilor (n.B.:extraterestrii din lumea lui Ender, numiti “formici”, amintesc de imaginea unei insecte).

Urmatoarea carte din serie este de altfel si cartea mea preferata: “Vorbitor in numele mortilor”. Si aceasta a castigat ambele premii in anii urmatori. Ender avea sa comita xenocidul (n.B.: imaginati-va un genocid, dar nu asupra oamenilor; xeno vine de la cuvântul grecesc pentru străin) si mai apoi sa traiasca peste 3.000 de ani (n.B.: tehnic vorbind, el imbatraneste doar vreo 20-30 de ani, dar din cauza efectelor relativiste, pentru un observator strain trec sute si sute de ani), calatorind in spatiu cu viteza luminii (n.B.: ce v-am spus? efecte relativiste…). Nu prea doresc sa intru in amanunte si sa va stric placerea lecturii asa ca va pot spune ca merita sa cititi cartile doar pentru faptul ca romanul isi inchipuie cu totul alt fel de vietati decat oamenii ce pot comunica intre ele in spatiu sau au tot felul de ritualuri bizare. Daca acele specii extraterestre sunt varelse sau ramen (n.B.: cititi cartea ca sa intelegeti ce vrea sa zica!) va las pe voi sa va dati cu parerea. Lectura placuta!

Ben zice: Dupa cum v-ati dat poate seama din prezentarea lui Dez, exista o fractura tematica si de atmosfera intre primul si al doilea volum, Vorbitor… fiind mai matur, cu dileme morale si stiintifice mai complexe si mai complicate. A nu se intelege ca Jocul… e o carte pentru copii. Sa nu va asteptati la vreun Harry Potter (adicatelea o carte pentru copii dar scrisa atat de bine –pe engleza, nu in traducerea romaneasca jalnica- incat poate sa ii placa si unui adult). Cele doua carti dau din start dovada ca sunt adresate unui cititor mai matur, dat fiind ca pun in discutie concepte si probleme de ordin moral mai ales, dar si politic ce sunt fara indoiala peste nivelul de intelegere al unui copil de 10 ani. Jocul… poate fi citit la fel de bine insa si de un copil, dat fiind ca problematica maturizarii joaca un rol important. In plus, ca SF pur, cele doua carti trateaza atat teme soft-SF (invazia extraterestrilor inteligenti, ansiblul, calatoria hiperluminica), cat si hard-SF (eugenia –nu radeti!-, statutul organismelor extraterestre, orientarea intr-un spatiu fara gravitatie). De remarcat ca Jocul… a prezis apariţia blogurilor… Si uite asa, scriind despre asta intr-un blog, se inchide cercul…

Puteti sa comandati Jocul… aici, iar Vorbitor… aici. Cartile fac parte din tetralogia numita Saga lui Ender. In acelasi univers, O.S. Card a scris si Saga Umbrelor, patru romane care merg in paralel cu actiunea din Saga lui Ender.

imagini via io9 (din banda desenată Jocul lui Ender, care este pe cale să apară) şi Editura Nemira

Anunțuri

One Response to Jocul lui Ender şi Vorbitor în numele morţilor

  1. Ale Criss spune:

    Acum citesc Vorbitorul. Mai am putin si fiecare pagina ma fascineaza.
    Ma bucur sa vad ca nu sunt sigura care crede ca traducerea in romana a cartilor HP e jalnica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: