Yawn… (Heroes – „The Second Coming” si „The Butterfly Effect”)


postat de Misu

Vreau sa ii mai dau serialului astuia o sansa. Credeti-ma, chiar vreau! Dar azi nu am facut decat sa casc urmarind primele doua episoade din sezonul trei. (Spoiler warning, ofc.)

Am vazut episodul pilot inca din vara lui 2006 si abia am asteptat premiera, apoi am urmarit credincios episod de episod sezonul unu. Dar s-a intamplat ceva. Finalul de sezon intai a fost foarte… plictisitor. Da, asta e cuvantul. Si nu plictisitor in sensul „mama, ce mult dialog! ce multa caracterizare de personaj! treceti odata la actiune!”, ci in sensul „mama ce dialog previzibil, ce evolutii de personaje banale, ce actiune geriatrica!”. Speram sa se remedieze asta, dar vai! sezonul doi a fost pe aceeasi lungime de unda – parca scenaristii nu stiau incotro merg personajele lor si, mai rau, se incaptanau se le trimita in directii fie total previzibile, fie ridicole, complet nefiresti pentru caracterul lor. E de prisos sa adaug ca „m-am lasat de Heroes” – preferam sa citesc rezumate (in ce hal m-a adus!) sau sa sar peste secvente, urmarind un episod intreg intr-un sfert de ora. Noroc ca greva scenaristilor a curmat festivalul de cascat. Asa ca nu aveam prea mari asteptari pentru sezonul trei. Si…

Am fost rasplatit pe masura 🙂 Primele doua episoade nu m-au facut sincer decat sa fiu somnoros. Nu ma intelegeti gresit, au fost semnificativ mai antrenante decat sezonul trecut si au mai avut si niste scene inedite care mi-au reamintit – pentru foaaaarte scurt timp – de sentimentul pe care il traiam urmarind sezonul unu. Prima aparitie a lui Daphne a fost un bun prilej pentru a readuce in prim plan povestea mereu distractiva si amuzanta a lui Hiro, efectele folosite pentru super-viteza sa au fost cel putin interesante, iar ideea unui asemenea hot e binevenita. In rest… Spuneti-mi daca ati mai auzit astea pana acum: calatorii in timp care afecteaza in mod negativ viitorul, un dezastru probabil care trebuie oprit, o substanta (pardon, chiar DOUA!) care ar putea schimba balanta puterii, unele personaje aparent moarte sunt de fapt vii (dar de fapt nu sunt… sau sunt?), un personaj e izolat la mii de kilometri de restul, Nikki/Jessica nu mai e cine era… Una e sa ai leitmotive sau idei recurente, alta e sa repeti in prostie idei deja slab executate. Singura intamplare pe care am vazut-o deja, dar care si-a gasit bine locul in episoadele noi este dorinta lui Sylar de a lua puterea lui Claire – iar revelatia criptica despre respectiva putere ar putea fi un punct de plecare excelent pentru niste intorsaturi de situatie destepte. Plus ca am aflat de la Sylar+Mohinder cam cum sta treaba cu furatul puterilor din creier. Vorbesc de lup… 

Mohinder m-a scos pur si simplu din sarite. El si Noah erau personaje-cheie pentru ca nu aveau puteri, asa ca trebuia sa fie mereu cu capul pe umeri, sa judece si nu sa sara la bataie/fuga. Erau picatura de umanitate rationala in marea de puteri exotice folosite haotic si nesabuit de multe ori. Cand faceau greseli, trebuia sa dea socoteala, cand reuseau, o faceau „ca pe vremuri”, cu forta mintii sau a bratelor. Si atunci ce-mi facuserati cu Mohinder? Parca mostenind ciuma comportamentului complet nepotrivit caracterului sau, Mohinder o ia razna – altfel nu imi pot explica deciziile sale. Da, era ofitcat ca nu si-a putut salva tatal/sora, da, ar fi vrut sa il faca pe Sylar una cu pamantul, si da, poate ca tot timpul a fost gelos pe cei cu puteri. Dar se pare ca omul de stiinta precaut dar hotarat, ambitios dar neexperimentat (si, deci, putin neintelept) din sezonul unu a lasat locul unei caricaturi. Mai rau, o caricatura cliseu a benzilor desenate: omul de stiinta care, in ciuda inteligentei, nu ezita sa se supuna unui experiment clar periculos. Uat za fac? Chiar era nevoie sa se intoarca 180 de grade intr-un singur episod (parca totusi chestia asta e prefigurata de comportamentul lui haotic din sezonul doi)? Iar relatia sa cu Maya e absolut penibila. 

Per total, e adevarat ca episoadele astea au facut ceva ce Heroes nu a mai reusit inca din sezonul intai: m-au distrat. Ce-i drept, m-am distrat mai mult din cauza fazelor complet ridicole, dar e un pas inainte, nu?

(Adevarul e ca Heroes incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o banda desenata de duzina. Na, ca am zis-o.)

Anunțuri

2 Responses to Yawn… (Heroes – „The Second Coming” si „The Butterfly Effect”)

  1. funnypapers spune:

    HAHA. Chiar ca Mohinder are niste barzauni in cap, dar il iert ca a stat asa de mult fara camasa. Acum na, in ideea de Dr Jekyll si Mr Hyde cam pot sa inteleg de ce Mohinder a facut ce a facut. Era el om, dar intotdeauna a fost fascinat de oamenii cu puteri si poate chiar putin invidios. Acum in sfarsit a devenit ceva demn de atentia lui taica-su. 🙂

  2. marian spune:

    Mda….sezonul 1 chiar a fost bun, cu un sfarsit mai mult sau mai putin bun… De fapt este singurul sezon pe care l-am vazut din seria Heroes, pt k din sezonul 2, chiar de la sfarsitul ultimului episod din primul sezon, serialul a inceput sa devina extraordinar de previzibil, si pot spune chiar foarte plictisitor. Asa k pt acest serial am 2 note de acordat: 10 (cu felicitari chiar) pt inceput si un 3 cu indulgentza pt restu`.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: