Weak become heroes


„Ce zi e azi? A… da e joi 23. Naspa zi… Trebuie sa dau examenul auto.” Cam asta e modul in care am gandit la prima ora a diminetii de azi. Eram total bulversat dupa un somn intrerupt de treziri nocturne. Dar ceea ce parea a fi o zi grea si urata s-a transoformat in una din cele mai frumoase zile.

M-am trezit pe la ora 7 fara un sfert, eram emotionat si speriat cu gandul la examenul pe care il aveam de sustinut. Dupa cum bunul meu coleg mi-a sugerat, asta e un examen al maturitatii, ce reprezinta un prim-pas in viata de adult. Eram speriat, poate prea speriat… La ora 7 si 40 de minute am ajuns in locul in care trebuia sa sustin examenul. Cand am ajuns acolo… SURPRIZA!!! „Examenul auto (caci despre el este vorba) s-a mutat in alta parte si incepand cu ziua de azi se va sustine proba teoretica pe calculator”. Cand am auzit asta mi s-au inmuiat „stixurile” si deja ma asteptam la ce e mai rau. Nici nu imi trecea prin cap o asa minunatie. Eu ma gandeam ca daca nu imi scrie pixul, daca fac cine stie ce semne fara sa vreau pe foaie si o sa fiu dat afara din examen… dar nu a fost cazul. A fost mai rau! Lumea era ingrozita, primul grup (30 de persoane) a intrat in sala de examen la ora 8, iar din tot acest grup nu au reusit sa primeasca calificativul „Admis” decat 2 persoane.

La aflarea acestei vesti toata lumea era ingrozita. Unu pe nume Guta, langa mine isi facea deja crucea si se ruga sa nu pice si a 4-a oara… altul se pregatea deja sa plece, in timp ce majoritatea cerea lamurire pentru situatia de fata. Toata lumea traia „sub teroare” emotiile dinaintea intrarii in sinistra sala de examen. Am intrat in a 3-a grupa pe la ora 10. Calculatorul nu era dotat nici cu mouse, nici cu tastatura; singurul lucru de care dispunea era un amarat de touch screen. Majoritatea oamenilor nu vazusera in viata lor asa ceva, nu pricepeau ce au de facut, acest lucru ametindu-i si mai tare si indepartandu-i de rezolvarea corecta a celor 26 de intrebari ale chestionarului.

Am avut noroc! Mi-a cazut o singura intrebare din mecanica si nu foarte multe intrebari ciudat formulate. Am dus la bun-sfarsit examenul in numai 10 minute si am reusit un amarat de 23. Eram, pardon sunt foarte fericit pentru prestatia mea. Partea socanta a fost la ora 12, cand politistul a ajuns la locul examenului practic si a anuntat ca doar 20 de elevi au absolvit din 180. Imi cazuse fata. Nu imi venea sa cred ca sunt printre ei. Mai departe am aflat ca si partea practica s-a schimbat. Nu numai ca examninatorul trebuia sa mearga mai mult timp cu elevul in timpul examenului, dar era necesara si prezenta unui martor in masina. Eu urma sa plec al 5-lea din parcare. Am zis ca nu ar strica sa merg ca martor la cineva inaintea mea sa vad dinainte cum sta treaba cu traseul. Am facut bine, m-am mai calmat, desi tipa careia i-am fost martor a fost respinsa la examen. Imi pare rau pentru ea, dar nu merita sa primeasca carnetul.

Dupa tipa asta, a mai fost unul, care la randul lui a cazut examenul si apoi urmam eu. Eram emotionat (desi nu la fel de tare ca la proba teoretica unde tremuram atat de frig cat si de teama), dar vocea calma a politistului a avut un efect benefic asupra mea. Am reusit sa conduc masina asa cum nu am facut-o in viata mea, am mers incet, atent si am respectat toate interdictiile si regulile de circulatie aplicate pe zona respectiva. La sfarsit si politistul a parut putin surprins: „Nici o abatere, ai mers perfect! Felicitari! Poti sa mergi incepand cu maine la ora 9 sa iti ridici carnetul”. Acestea au fost vorbele care mi-au facut ziua speciala…

P.S. Am primit si un cadou, cei de la Amazon, mi-au trimis exact azi albumul „Everything is borrowed’

Anunțuri

6 Responses to Weak become heroes

  1. arpagic spune:

    Knock knock! Who’s there? I li! I li who? I like to stroke my ego.

  2. blanche spune:

    ^ hihihi!
    Eu voiam sa-ti zic „ce bine c-ai pus povestirea asta pe blog”, pentru ca ma interesa pe bune sa vad cum s-a desfasurat ziua.

    In a couple of months I’ll join you.

  3. Floyd spune:

    Congrats! 😀
    Sa stii ca mereu se pica asa, la mine din 100 si ceva au ajuns la oras doar 30. Asta in conditiile in care intrebarile sunt stupid de usoare, eu am invat vreo 3 zile(mai mult prin pauze) si am luat 25.
    P.S. Vezi ca permisul se da de la 10, asa am stat si eu o ora ca prostul cand m-am dus sa-l iau 😛

  4. arpagic spune:

    Umilit? Come on… Nu am fost asa de dur… Doar mi se parea cam ipocrit din partea ta sa ii acuzi pe altii de egoism si aroganta si cand colo sa scrii un roman-fluviu despre cum ai reusit tu sa iei carnetul. Din nou, te felicit si ma bucur sincer pentru tine, dar de la a fi mandru de tine la a te da mare nu e o trecere prea fericita.

  5. arpagic spune:

    Am sters ultima parte… Acum doar am relatat nu m-am mai mandrit 😀

  6. arpagic spune:

    In mod ironic, cica tocmai a aparut Everything Is Borrowed si in romania la 40 de lei bucata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: