Cronicar dupa ureche: Quantum of Solace


postat de Misu

Preluand o traditie de pe vremea stravechiului blog al lui Elbu, recenziile mele (care presimt ca vor fi eminamente cinematografice) se vor regasi sub aceasta foarte expresiva titulatura. Ca de obicei, va previn: SPOILERS! Dar nu va speriati, va asigur ca citind intreg articolul nu veti afla elemente de povestire dincolo de ceea ce vedeti in, sa zicem, un trailer. Daca voi simti nevoia sa vorbesc despre elemente importante de poveste, le voi marca in mod corespunzator.

bondqos-003-2

Sunt bucuros sa va spun: da si nu. Da, ceea ce se aude de vreo saptamana e corect, Quantum of Solace este un film mai slab decat Casino Royale. In schimb, as vrea sa adaug ca nu, nu este nici pe departe un film slab. Are suficiente neajunsuri, dar in spatele lor sta un film energic, ambitios, intr-un fel o oglinda a personajului principal, care se axeaza la randul lui pe un scop clar: sa fie agresiv, sa iti demonstreze cine e seful. Cred ca cel mai cinstit ar fi sa trec in revista aspectele negative ale filmului, nu?

bondqos-005-2

Prezentarea actiunii

Si nu ma refer aici la actiune in sens narativ, ci in sensul de „pac-pac bum-bum ZDRANG etc”. Probabil ca scenaristii s-au uitat putin peste Casino Royale si s-au intrebat „Bai, ce lipsea din filmul ala?” Si ratiunea lor colectiva a raspuns „Actiunea extravaganta!” Da, aveam o scena senzationala de Parkour, o lupta pe aeroport si o lupta intr-o cladire in prabusire, asezonate cu cateva batai mai putin ambitioase, dar… ce dracu’, e James Bond! Ne trebuie niste scene de actiune atat de implauzibile, incat sa te lase cu gura ferm cascata. Asa ca baietii s-au pus pe treaba si ne-au livrat pentru Bond 22 o lista consistenta de astfel de scene. In esenta, avem parte de batai intre toate combinatiile de obiecte miscatoare, pe fundaluri la fel de variate: lupta de masini intr-o cariera de marmura, lupta intre barci in Caraibe, lupta intre un avion mare si unul mic plus un elicopter in desert, lupta intre oameni pe acoperisurile unui oras medieval, lupta intre oameni intr-un hotel insalubru, lupta intre oameni intr-un hotel elegant, dar in flacari etcetera etcetera. Sa nu ma intelegeti gresit: nu ma deranjeaza nici pe departe actiunea extravaganta. Multe din aceste scene m-au lasat cu gura literalmente cascata. E o bucurie primara, aproape copilareasca sa vezi asemenea batai, dar scenaristii nu s-au oprit aici si au furnizat si ornamente pentru gusturile mai rafinate: sa vezi un Aston Martin in conflict cu doua Alfa e ceva… La fel sa vezi doi tipi jucandu-se de-a soarecele si pisica intr-o clopotnita din Sienna in timp ce bate clopotul. Sau sa vezi cum Bond dejoaca planurile unei organizatii secrete in timpul unei reprezentatii moderniste a operei Tosca.

Ceea ce e insa deranjat e modul in care sunt montate (si, mai rar, filmate) aceste scene. Daca episodul din Madagascar vazut in Casino Royale, care folosea din belsug elemente de Parkour, era foarte alert, dar clar si usor de urmarit, actiunea din Quantum of Solace se pierde uneori in montajul ciudat. Cel mai elocvent exemplu e chiar prima scena din film: niste masini se fugaresc prin Italia, pe malul unui lac, apoi intr-o cariera de marmura (Carrara?). Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama ca masinile sunt (pana la un moment dat) trei la numar, dar chiar si dupa aceea mi-a fost greu sa urmaresc ce se intampla. Poate nu sunt eu obisnuit sa vad curse din astea pe marele ecran, dar taieturile FOARTE dese nu m-au ajutat nici ele. Inteleg, vreti un stil de actiune rapid si „murdar”, hiperrealist, dar chiar si asa…

quantum_of_solace_37

Compromisurile in naratiune

Wait, what? O clipa si veti intelege ce vreau sa spun. Scenaristii au avut o problema: filmul asta nu era bazat pe nicio carte de Ian Fleming, asa ca a trebuit sa scrie povestea de la zero; precedentul era numai pe jumatate (a doua, mai exact) adaptat dupa un roman, restul fusese, la fel, scris special – si s-a vazut. Daca a doua jumatate a lui Casino Royale curge cu eleganta, se leaga firesc si evolueaza fluid, prima pare a fi o colectie de povestiri legate de o logica uneori subreda, dar in general destul de rezistenta incat sa nu iasa in evidenta. In QoS insa… Se vede ca scenaristii au adunat laolalta idei/scene/premise interesante si au incercat sa combine cat mai multe, chiar daca uneori legaturile sunt mai ciudate. De exemplu: scenaristii vroiau sa ii puna lui Bond viata in pericol in desert, dar aveau nevoie si ca el sa fie abordat de colegii englezi in oras… cum sa le lege pe cele doua? Simplu: il pui intr-un pericol de moarte, il faci sa treaca prin scene captivante ca sa scape in cele din urma, dar sa se gaseasca in mijlocul pustietatii. Pana aici, okay. Dar cum sa ajunga din mijlocul desertului, fara nici un fel de provizie, in oras? Cu autobozul, normal (nu glumesc)! Poftim? Adica merge pe jos prin pustiul neprimitor si ia autobuzul din primul sat intalnit? Pai asta e James Bond, fratilor! Ori renuntati la conxiunea desert-oras si mutati scena de actiune la sfarsit, cand oricum trebuie sa se intoarca in desert, ori il faceti sa ajunga acasa intr-un mod incredibil. Poate ca imblanzeste un lup, sau da peste niste vehicule vechi din care strange piese si isi face unul nou (a la MacGyver) sau poate pur si simplu scoate din buzunar un gadget care rezolva totul. E Bond, ce naiba! Si pentru ca doi domni celebri si-au exprimat regretul in acest sens, compromisul asta se vede si in cazul relatiilor cu Bond-girls: pai vrem ca fata principala sa evolueze in paralel cu el si sa se cupleze cu el abia in final, dupa ce si-a rezolvat problemele, asa ca ce-ar fi sa aducem o tipa pentru doar cateva scene, cat sa-si „consume” iubirea cu James, apoi sa o eliminam fara drept de apel. What? Prin asta nu numai ca ii nemultumeste pe cei (vezi Badea si Zoso) care vroiau un Bond foarte „activ”, dar si omoara un personaj care era chiar interesant.

bondqos-002-2

A little less conversation, a little more action

Bond cel din Casino Royale era profund, introspectiv, avea o fata de poker in spatele careia se ascundeau griji, suferinte si cautari. Acum nu avem decat o masina de ucis care nu stie decat razbunarea. Logic vorbind, e natural sa se comporte asa. Insa imi pare rau ca a trebuit sa renuntam la ironiile fine ale lui James. Plus: villainul e cam schitat.

O lume infantila

Nu vreau sa insist pe asta, pentru ca deja ma doare capul doar gandindu-ma: incercarile de a introduce elemente de politica actuala sunt foarte infantile, dovedind o perspectiva-cliseu asupra relatiilor internationale. Ori taiati partea asta, ori o aprofundati.

qs18

Dar…

Mi-a placut. Destul de mult chiar. Din nou, nu e la fel de bun ca predecesorul, dar era si greu. E un film care, ca si melodia din coloana sa sonora, aduna la un loc elemente excelente, dar aseaza peste ele o poleiala oarecum inestetica. Daca, asemenea colegului de redactie, ati avut impresia ca CR a fost prea vorbaret, o sa il preferati cu siguranta pe asta. Eu unul am sa raman cu Alfele, Sienna, Tosca si batalia dintre avioane.

Anunțuri

One Response to Cronicar dupa ureche: Quantum of Solace

  1. miaunell spune:

    nici nu putea fi prezentat mai bine acest film. ma inclin maestre.

    da…filmu are actiunea foarte greu de urmarit, obositor si iesi din cinematograf ca dupa 24 de ore de…fizica intensa cu simi…. dar merita

    Parerea Mea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: