Filosofiile lui Edy (partea I)


Am inceput o noua rubrica.Una serioasa de data asta. Ideea acestei rubrici a survenit datorita unei discutii avuta cu Misu (deja bine-cunoscutul coleg de blogareala) in care el crede ca nu ar fi o idee rea daca as incerca sa imi exprim ideile in scris, ca pe viitor cand voi rasfoi aceste pagini electronice sa imi aduc aminte de ceea ce gandeam sau ceea ce credeam in ceea ce va fi numit atunci adolescenta sau mai clar si totodata mai sumbru: trecutul meu. Voi incerca sa imi exprim aici propriile idei si concepte asupra vietii in general. Mi-ar placea foarte mult daca si voi v-ati exprima la randul vostru parerea asupra acestor articole.

Privesti in jurul tau si observi cum lumea e mult mai posomorata fata de lumea pe care o cunosteai cand inca varsta ta nu era formata din 2 cifre. Viata era mult mai frumoasa atunci, nu cunosteai sensul cuvantului „stress”. Totul ti se parea nersfarsit in acele momente, desi tu doreai cu tot din-adinsul sa cresti mare si sa ai propria ta viata in „manutele” tale.  Nu stii de ce vrei asta… Dar o simti in interiorul tau. Si acum cand ajungi in sfarsit in viitorul copilariei, iti pare rau ca totul a trecut asa de repede, ca te-ai maturizat, ca trebuie sa iti urmezi propriul drum. Asta nu explica cu nimic de ce lumea e mai trista nu? Hehe… asa ma gandeam si eu.

Cred ca viata isi are propriul curs pentru fiecare dintre noi si este creata cu un rost, astfel incat fiecare din noi sa contribuim la CEVA. Nu stiu ce e acest CEVA. Poate fi apocalipsa sau poate fi eternitatea petrecuta pe Pamant sau in acest Univers in cadrul unui suflet si trup mult dezvoltat si pur. Dar, sunt sigur ca viata fiecaruia ajuta intr-o oarecare masura la construirea acestui lucru maret: unii ne apropie mai mult, altii mai putin de acest tel. Singura problema este ca nu stim ce anume trebuie sa facem si pentru asta trebuie sa descoperim de-a lungul vietii ce trebuie realizat pentru a ne face in sfarsit utili. Poate ca unii din noi deja si-au facut treaba si momentan sunt lasati sa se distreze si sa petreaca pentru ca rolul lor sa terminat, desi ei nu stiu asta. Acest nedescoperit scop al vietii poate fi unul din motivele pentru care lumea nu mai este la fel de vesela.

Un alt motiv, in opinia mea ar fi viata tot mai repetitiva de care avem parte fiecare dintre noi. In fiecare zi ne trezim la aceeasi ora, mergem la scoala/servici la aceeasi ora, in principiu facem aceleasi lucruri, ne intoarcem acasa in jurul acelorasi ore si vizionam aceleasi emisiuni plictisite dupa care reluam ciclul. Ideal ar fi sa si mancam la aceleasi ore! (hehe, probabil asta e singurul lucru bun ce ar trebui facut in fiecare zi la aceeasi ora; dar eu nu am reusit pana acum sa il pun in practica). Cred ca aceasta rutina isi are propriul rol in dezvoltarea oamenilor si in modul lor de gandire. Acest lucru nu este tocmai bun, ar trebui ca rutina sa fie usor-usor eliminata si cu timpul sa nu mai avem parte de ea decat in mica masura. Va pot oferi un exemplu concret: faptul ca in oras s-au pus semafoare in zona intersectiilor, ce pana de curand nu erau semnalizate cu astfel de dispozitive dau mari batai de cap soferilor, care nu o data au trecut pe culoarea rosie. Asta se intampla in momentul in care tu stai linistit in loc sa acorzi atentie tuturor lucrurilor ce se intampla in jurul tau. Probabil ca si parerea proprie despre sine este un lucru daunator asupra psihicului individului. Unii oameni cred despre ei ca deja au realizat tot ce trebuia, ca ei sunt veniti pe Pamant cu un rol mult superior celorlalti si ca trebuie sa li se acorde o mai mare improtanta. Asta e modul de gandire a celui mai slab dintre noi si acesti indivizi sunt cei care contribuie cel mai putin la CEVA. In schimb, exista si oameni ce au o parere proasta despre ceea ce fac, nu indraznesc sa ridice privirea cand sunt in prezenta indivizilor mai sus mentionati si ei cred despre sine ca se afla la baza societatii. Dar ei defapt reprezinta structura de rezistanta a societatii actuale si fara acestia totul s-ar darama. Viata se schimba… dar nu tocmai in bine.

P.S. Tin sa mentionez ca scriind acest articol am bagat de seama ca e foarte greu sa raman consecvent unei singure idei. Imi e imposibil sa dezvolt o singura fraza fara sa intru si in alte abureli. Imi cer scuze, dar de acum inainte voi incerca sa controlez mai mult modul in care imi exprim gandurile.

Anunțuri

One Response to Filosofiile lui Edy (partea I)

  1. Турок spune:

    Тема ну просто пиздец.
    Неужели ничего поактуальней не нашлось?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: