Cronicar dupa ureche: Watchmen


de Misu

watchmenmain5-21Din nu stiu ce motiv, se pare ca subiectul Watchmen e destul de sensibil pe aici. Sunt convins ca sunt destui care vor sa imi spuna „Watchmen sucks!” de parca eu as fi facut filmul sau sa priveasca pretuirea mea pentru cartea Watchmen ca o copilarie, o naivitate trecatoare – si sunteti bineveniti sa va exprimati punctele astea de vedere in comentarii. Dat fiind ca ma simt in postura nu de a face o critica obiectiva, ci de a apara un produs cultural in fata a ceea ce americanul ar numi „backlash”, dati-mi voie sa incep cu inceputul.

Watchmen-cartea este un roman excelent si fara indoiala una din cele mai bune benzi desenate facute vreodata; daca va intereseaza catusi de putin ideea de supererou, trebuie sa o cititi. Watchmen-filmul este o versiune diluata a acestei carti; este un film care incearca din rasputeri sa copieze fidel cartea si reuseste la suprafata, dar nu neaparat si in profunzime; Watchmen-filmul ar putea trezi in cineva care nu a citit cartea emotiile redate de aceasta, dar nu va transmite acestuia decat partial mesajele filosofice gandite de autor; cine se uita la film si vrea profunzime trebuie sa o caute in carte.

Povestea pe scurt, apoi trecem in revista cateva puncte slabe.

watchmenmain2-21Povestea: Intr-o lume alternativa, supereroii sunt reali. Oameni obisnuiti, satui de infractionalitate, se imbraca in costume si iau legea in propriile maini. Desi initial ii primise cu brate deschise, populatia ajunge sa se revolte impotriva eroilor, care sunt trecuti in ilegalitate. Singurul supererou adevarat, Dr. Manhattan, o fiinta practic atotputernica, este atuul americanilor in Razboiul Rece. Cand insa un fost erou, Comediantul, este ucis in conditii misterioase, vechii colegi in ale eroismului trebuie sa dezlege o conspiratie care ar putea avea consecinte dezastruoase.

watchmain4Puncte slabe:

  1. Titlul. Titlul cartii vine de la un citat dintr-un autor latin: „Dar pe paznici cine ii pazeste?”, inteles nu ca „Dar de cei care au grija de noi cine are grija?”, ci „Dar pe cei care ne spravegheaza cine ii supravegheaza?”. Titlul este esenta unei observatii filosofice: cei care exercita autoritatea trebuie si ei controlati de o autoritate. Intrebarea este, daca supereroii sunt oameni/fiinte care iau legea in propriile maini, nu cumva sunt ele mai presus de lege? Ce sau cine le permite lor sa se considere superiori omului de rand? In carte, aceasta discutie este in prim-plan, pentru ca reprezinta insasi esenta romanului, rostul lui; in film, ea apare doar foarte vag, si nu stiu cum ar putea fi urmarita de cineva care nu a citit cartea. Mai rau, in film, supereroii isi zic „Watchmen”, asa ca publicul va deduce automat ca asta e rostul titlului, o simpla denumire superficiala. Or in cazul asta, Watchmen nu mai e Watchmen.
  2. Slow-motionul. Cine a vazut 300 stie: prea mult slow-motion! Inteleg ca uneori regizorul vrea ca actiunea sa devina hiper-stilizata, dar folosit atat de des ajunge sa fie enervant, sa rupa ritmul povestii si sa ma faca sa-mi dau ochii peste cap.
  3. Interpretarea. Jocul actorilor variaza de la excelent (Jackie Earle Haley in rolul lui Rorschach) pana la mediocru (Malin Akkerman in rolul lui Silk Spectre II), insa de departe cel mai neplacut este Matthew Goode in rolul lui Adrian Veidt alias Ozymandias. Nu as vrea sa intru in detalii, pentru ca as strica povestea, asa ca voi spune doar ca jocul lui Goode este necorespunzator personajului sau, care ar fi meritat o interpretare mult mai nuantata si mai subtila.
  4. Muzica. Nu credeam ca o sa ajung sa zic asta. Zach Snyder era, in mintea mea, un maestru al potrivirii muzicii cu filmul, fapt demonstrat de secventa de inceput din remakeul Dawn of the Dead si de trailerele pentru 300 si Watchmen. In filmul asta, insa, muzica se potriveste ca nuca in perete. Nu stiu de ce, dar in loc sa completeze scena, cantecele alese de Snyder ma scot din ea si totul ajunge sa fie un amalgam de muzica si film in care nu pot sa urmaresc niciuna. Poate ca e de la mine.
  5. Finalul. De fapt, punctul culminant. Finalul-final a fost pastrat ca atare din carte, ceea ce e bine. Punctul culminant insa… Nu vreau sa intru in zona spoilerelor, asa ca voi spune doar atat: in carte, punctul culminant era ceva ingrozitor, devastator din punct de vedere emotional, ceva ce ar fi trebuit sa ii dea cititorului cosmaruri. Nu-i de mirare ca Edward Blake, un badass ca la carte, ajunge sa planga ca un copilas cand afla ce se va intampla. In film insa momentul a fost schimbat, ceea ce are doua efecte: pe de o parte, scena are un impact emotional mult diluat, pe de alta parte, nu prea are logica (din nou, nu vreau sa dau spoilere).
  6. Micile detalii. Cei care au facut filmul s-au straduit sa introduca o suma de mici detalii din carte. Problema e ca pe pagina, ele functioneaza perfect, insa pe film, ele vor fi ignorate. In carte, puteai sa stai oricat sa analizezi o imagine „stufoasa”, puteai sa te intorci daca simteai ca ai ratat un amanunt mai semnificativ. Aici, ele trec in viteza si nu pot functiona decat pentru fanii care stiu deja povestea si se pot concentra pe detalii.
  7. Rusii. In carte, lumea era adusa in pragul razboiului nuclear din cauza comportamentului agresiv al URSSului, dublat de paranoia generalizata. Cartea analiza in egala masura filosofia supereroului si cea a Razboiului Rece, pe care il reprezenta ca pe o halucinatie colectiva a intregii lumi, iluzie pentru care oferea si o solutie. Filmul incearca sa pastreze filonul acesta, dar il exploateaza mult prea putin.

watchmenmain11-22In ciuda listei de mai sus, nu vreau sa va sperii. Eu sunt un fan Watchmen, fara doar si poate, si sunt convins ca asta mi-a denaturat perspectiva asupra filmului. Per total, cred ca e un film cu supereroi bun, inferior lui TDK, Iron Man sau X-Men 2, dar superior celorlalte X-Men sau mult-laudatelor Spider-Man-uri (care mie nu mi-au placut niciodata in mod deosebit). Aduce si unele lucruri mai putin intalnite in genul asta de filme: idei filosofice si politice, contestarea insusi rostului supereroului, violenta extrema (mate samd) etc.

Deci: Uitati-va la Watchmen.

Pentru Edy: chiar daca criticii nu au fost foarte buni cu filmul, cel mai mare critic de film al Americii i-a dat punctaj maxim. Concluzia: filmul imparte puternic publicul. Multe filme care au facut asta au sfarsit prin a fi bine vazute de critica dupa 5-10 ani (Blade Runner ar fi cel mai elocvent exemplu).

Anunțuri

29 Responses to Cronicar dupa ureche: Watchmen

  1. Dan spune:

    vreau sa vad filmul
    vreau sa citesc cartea
    DAR
    filmul gasit pe dc e doar o redenumire a nu stiu ce
    cartea nu o am
    DECI
    plm.

  2. arpagic spune:

    Bă, daca cineva zice: „Aoleuuu ce praf e Watchmenul, are 60% pe RT, mi-ar fi rusine” nu pricep de ce te simti lezat. Esti paranoic cumva? Si zic asta citind doar primul paragraf. Nu MAI vreau sa citesc mai departe.

  3. Misu spune:

    @Edy: M-am simtit nu lezat, ci putin stanjenit de faptul ca ai zis aia o data, eu am confirmat si am comentat putin, apoi ai simtit nevoia sa o mai spui o data, cu patos. Sunt convins ca n-ai vrut sa o zici cu rautate, dar nu inseamna ca nu m-a facut sa ma simt prost. Vorbele ranesc adesea fara sa iti dai seama, si ar trebui sa te gandesti inainte sa zici ceva care ar putea rani pe cel de langa tine.
    @Dan: Maine cartea si un link catre film iti vor apartine.

  4. […] opinii: Misu, Funny Papers, Zombie6, Dribller, Doamna cu Coasa Taguri: […]

  5. miaunell spune:

    pune si un link la un e-book calumea dak ai… 😦 plssss

  6. arpagic spune:

    @Vlad: Clicky-clicky pe poza cu orasul de sticla de pe Marte.

  7. Floyd spune:

    @Misu: Dude, da un buzz ceva cand ai 2 min libere 🙂

  8. miaunell spune:

    ms bro :D:D

  9. tezeu spune:

    Inferior lui Iron Man si X2? Come on…

  10. arpagic spune:

    @tezeu: Zic asta pentru ca ambele au operat in limite restranse si anume si-au propus sa spuna o poveste simpla, piperata cu putin umor si aluzii la preocupari contemporane (in cazul lui Iron Man), respecitv o poveste simpla presarata cu aluzii usor de inteles la problema discriminarii (in cazul lui X2). Favreau si Singer au stiut cat sa-si intina plapuma, insa Snyder a avut misiunea ingrata de a adapta o carte cu un substrat filosofic, politic si social extrem de stufos. Nu il consider vinovat pentru ca nu i-a iesit translatarea asta (era practic imposibil de realizat), insa nu pot sa nu remarc faptul ca filmul nu a acoperit toata paleta de idei a romanului sau, daca a incercat, a facut-o fie mult prea subtil pentru spectatorul de rand, fie prea grosolan pentru discutii atat de elevate. Watchmen e o carte matura, serioasa, si filmul incearca sa fie pe masura, dar se cam poticneste pe drum. Iron Man si X2 au doar o doza restransa de maturitate, cat sa comunice un mesaj mai inteligent si adultilor din cinematograf, dar in esenta raman filme cu supereroi ca la carte, adolescentine si distractive, si, in privinta asta, reusesc admirabil. Watchmen-filmul nu reuseste sa deconstruiasca supereroul asa cum a facut-o Watchmen-romanul (si mai pierde si o parte consistenta din subtextul despre iluzia Razboiului Rece).

  11. arpagic spune:

    A, si sa nu uit ceva: sincer, cred ca ceea ce duce filmele alea mai departe decat Watchmen este interpretarea. X2 poate triseaza un pic dat fiind ca are doi actori de cel mai inalt nivel in distributie, dar si Iron Man beneficiaza din plin de carisma lui Downey Jr. (suficienti spectatori au fost… ahem, sedusi de Dl. Stark) si de interactiunea lui cu Jeff Bridges. Watchmen, in schimb, pe ce sa se sprijine? Interpretarea „spot on” a lui Haley (de acum incolo nu o sa pot sa despart in minte imaginea lui Rorschach de el) si jocul bunicel al altor cativa nu e de ajuns, iar interpretarile mediocre despre care am amintit in articol nu ajuta cu nimic. E totusi un film despre EROI, deci despre PERSOANE. Chiar daca mergi sa vezi un film de actiune pentru explozii si pac-pacuri, e esential sa ai in fata un erou carismatic si interesant (a la John McClane) ca sa poti gusta filmul. La fel, in povestile cu supereroi, trebuie ca eroul sa iasa in evidenta. Sigur, X2 de ex a avut eroi interpretati la fel de mediocru, dar a fost salvat de duelul Prof. X-Magneto si de carisma lui Jackman in rolul lui Wolverine. Watchmen, ca deconstructie a supereroului, ar fi meritat niste interpretari cu atat mai nuantate si mai sugestive.

  12. tezeu spune:

    Da, dar tu ai facut o comparatie W.men-I.Man, X2 fara sa spui c-ai pastrat proportiile. In ciuda victoriei relative a filmului (atunci cand il comparam cu romanul grafic) el reuseste sa aduca si sa sustina destule teme pentru a se incadra in cu totul altceva. W.men (vorbesc strict despre film aci) este mai degraba idealul nereusit al super-eroului lui Nolan decat incadrarea intre filmele Marvel.(la fel, de altfel, cum nu-l poti pune pe Blade in rand cu restul filmelor Marvel).

    Pe de alta parte, I.Man nici n-ar fi vazubil daca n-ar fi Downey Jr. care de altfel tine in carca un film regizat prost, nu scris ideal (si care incearca – dar nu reuseste, in cazul de fata nu reuseste fara puternicul sprijin al actorului principal – la fel ca mai toate filmele Marvel – sa dea o versiune recenta a unor super-eroi creati pt. alte vremuri).

    Pe de alta parte, cand vine vorba de actori, Snyder a riscat groaznic (si de altfel are parte si de 1 rateu – mie mi-a placut jocul actoricesc al lui Goode desi era clar de la inceput ca nu arata impozanta de care avea nevoie personajul Veidt/Ozymandias) dar asta pentru ca nu vroia (si rezulta din multele interviuri) sa aiba un actor care joaca un rol ci un rol jucat de un actor (sau n-a avut bani de actori mai mari).

    Iar finalul… finalul este singurul lucru pe care-l apreciez, mult mai mult in film decat in romanul grafic. Cu adevarat, se elimina ideea bombei psihedelice (nici nu stiu cum traduci termenul din BD) dar se aduce ideea de global. Mie mi s-a parut putin ciudat sa trimiti un extraterestru doar in NY. Mai multe orase de pe glob trebuiau atinse. Pe de alta parte, ideea unei invazii era mai usor de indepartat (si de revenit la starea de lupta intre popoare) decat ideea unui Zeu care veghiaza si care este inregistrat la TV si in presa si etc. Parerea mea 😀

  13. arpagic spune:

    !!!!DAN, NU CITI COMENTARIUL DE MAI SUS SI NICI PE ASTA!!!!
    @tezeu: Sssst… mai usor cu spoilerele, ca unii care frecventeaza locul asta nu au terminat cartea 😀
    Corect, tematic vorbind Watchmen si filmele Marvel sunt pe lungimi de unda complet diferite, insa comparatia mea se referea mai degraba la efectul asupra privitorului, indiferent de mesajul transmis (desi stiu ca, formulat asa, suna cam naiv).
    Vis-a-vis de Iron Man, nu sunt de acord ca regia lui Favreau a lasat de dorit. Cred ca si-a indeplinit fara probleme misiunea si a dat povestii coerenta, punctand perfect momentele emotionale. Fara doar si poate, filmul functioneaza insa in primul rand datorita lui Downey Jr. (si, parerea mea, si multumita lui Jeff Bridges, care joaca perfect rolul mentorului capitalist nu tocmai bun si nu tocmai rau). Si, desi Iron Man s-a nascut in alte vremuri, cred ca, asemenea mai tuturor marilor eroi, are o poveste eterna si universala – de altfel, asta ar fi si motivul pentru care unii eroii raman in memoria colectiva, iar altii nu (asta si marketingul :P).
    Dar sa revenim la Watchmen. Vis-a-vis de Goode: nu zic ca a jucat prost. O, nu. Mediocru a jucat Ackerman, de exemplu. Goode insa (cu ajutor din partea lui Snyder, din nefericire), a „vandut” prea repede rolul lui Ozymandias in poveste. Adica obiectiv vorbind, daca nu as fi stiut povestea, as fi intuit destul de devreme ca Ozymandias avea sa fie dezvaluit ca fiind… You know. Plus ca mi-l imaginam, din carte, ca fiind un tip mai docil, mai suav, dar nu suav ca un villain de James Bond (sau ca Bond insusi), ci ca un gentleman, ca un nobil, de unde si socul revelatiei finale.
    Iar problema mea cu finalul filmului este urmatoarea: Dr. Manhattan e un produs al Americii. De ce nu s-ar razbuna rusii pe americani pentru ca l-au creat? Bineinteles ca ar coopera imediat pentru a-l opri, dar cred ca mai degraba s-ar reveni la razboi in cazul asta decat in cazul invaziei stim noi cui. Acesti invadatori functioneaza mai bine, pentru ca pericolul lor este nevazut: habar n-avem de unde vin si cand o sa revina si atunci vom sta pregatiti la nesfarsit. Ce-i drept, asta se cam aplica si in cazul lui Manhattan cel disparut din galaxia asta, daca stau sa ma gandesc… In orice caz, finalul functioneaza logic in poveste, dar eu punctam faptul ca el nu mai este la fel de socant. Adica o explozie albastrie e una, o caracatita grotesca inconjurata de cadavre e altceva.

  14. tezeu spune:

    !!!DAN, nu mai citii naibii comentarii si termina odata romanul grafic!!!

    Pai asa putem sa facem comparatie intre The Reader si Just Like Heaven si JLH ar iesi victorios. Cat despre I.Man… are cateva scene care s-ar potrivi mai bine in parodia filmului decat in original (si imi vine in minte – pt. ca mi-a ramas pe retina – scena in care Pepper alearga pe acolo in finalul filmului) chiar daca, per general, treaba e oky facuta. Si da… Jeff joaca bine – mai ales in relatie cu Downey Jr. – dar serios acusi, cand ai vazut filmul nu ti s-a parut c-ai vazut un episod oarecare din serialul animat original? (de altfel, asta-i senzatia pe care mi-o lasa majoritatea filmelor Marvel).

    Cat despre Ozy… de abia a avut timp Snyder sa ne prezinte personajele larg dezvoltate in BD., Ozy oricum joaca un rol secundar, episodic, pana in finalul BD.ului asa ca nici in film nu putea sa fie prezentat cine stie ce. Si da, actorul vinde repede secretul personajului dar… e scuzabil.

    Cat despre finalul socant… Moore si Gibson au cam stricat povestea in final de dragul esteticii grotescului – si de dragul distrugerii doar a unui oras american, dupa cum stim ca Moore nu este tocmai „cel mai inrait” fan al americanizarii – (desi da, in BD.uri are un impact foarte mare pt. cititor chiar daca, privit in ansamblu, acest impact nu e la fel de puternic pt. societatea globala din W.men precum cel adus de versiunea din film, sau cel putin asa vad eu lucrurile.)

    P.S. Si tin sa mentionez, in incheiere, Ca W.Men Motion Comics ar fi fost de 10 daca s-ar fi folosit un narator feminin pentru citirea replicilor personajelor feminine.

  15. arpagic spune:

    vis-a-vis de motion comics: O da! M-am lasat de ele cand mi-am dat seama ca tipul va trebui sa joace ambele roluri in scena violului. Asta ar fi fost prea de tot 😛

  16. arpagic spune:

    apoi legat de Iron Man: da, scenele cu Pepper de la final au fost cam… nu stiu, parca s-au potrivit aiurea cu dramatismul luptei dintre Tony si Stane (sau cum il chema). Sincer, desenele animatie Iron Man nu mi-au placut cand eram mic 😀 (astept injuraturile dvs. pe aceasta cale).
    Si referitor din nou la punctul culminant: nu m-am gandit la chestia cu globalizarea tragediei. Ai dreptate, in film planul lui stim noi cine functioneaza mai logic la un nivel planetar. Se vede, deci, ca Snyder, Hayter si Tse au cizelat cu atentie scenariul, dat fiind ca au avut grija ca schimbarile sa se potriveasca totusi perfect cu restul.
    Eu unul nu ii reprosez lui Snyder decat un lucru: muzica. Ma asteptam la lucruri mari in sensul asta. Totusi, articolul asta releva niste aspecte pozitive interesante vis-a-vis de muzica (partea cu muzica apare catre final, dar tot articolul e interesant)

  17. Edy spune:

    M-am uitat si eu azi la Watchmen. Mi-a placut foarte mult personajul Rorschach (trebuie sa recunosc ca i-am dat copy+paste) si inclin sa cred ca asta s-a intamplat datorita actrului, dar nici personajul nu era nici pe departe unul urat ci foarte interesant. Cam atat despre Watchmen din punctul meu de vedere… Adica mi se pare cam prea aberant. Parca Spider-man e mai aproape de realitate. Eu nu pot sa inteleg daca aia au super puteri sau nu, daca sunt oameni normali ce au fost injectati cu seruri pentru razboi sau pur si simplu sunt emo si isi fac rani din placere. Pe de alta parte ideea unui om-zeu mi se pare foarte neinspirata pentru un film cu super-eroi. Adica ce naiba ala era invulnerabil si era condus de guverunul american sau asa ceva… Sunt foarte multe chestii pe care nu le-am priceput. Filmul a fost frumusel realizat. Mi-a placut inceputul in mod deosebit (The times they are a-chaning’) dar restul melodiilor sunt puse ca nuca in perete. Per total, singurul element interesant din film e Rorschach (care e treaba cu masca lui?!), iar capodopera cinematografica nu e nici pe departe una ce se cere recomandata la prieteni.

  18. arpagic spune:

    @Edy: Mai intai despre masca. Imi pare foarte rau ca filmul nu explica originea ei. E mai complicata, dar sa spun pe scurt: provine dintr-o rochie proiectata din materiale speciale obtinute cu ajutorul puterilor lui Manhattan. Rochia apartinea unei femei care a fost ucisa in spatele blocului ei, in timp ce vecinii priveau scena, fara sa intervina (personajul asta e real din nefericire, dar evident nu purta respectiva rochie in realitate).
    In ceea ce priveste muzica, e exact ce am zis: ca nuca in perete.
    Apoi nu e neobisnuit ca ti-a placut Rorschach: desi autorul nu a vrut ca el sa fie personajul principal, cam asa il considera toti. Din nou, sunt de acord ca Haley il interpreteaza ca la carte (literalmente).
    Inteleg de ce esti confuz: povestea e derulata prea rapid pentru cineva care n-a citit cartea, si e greu sa tii evidenta tuturor personajelor sau evenimentelor. Dar sa incerc sa iti raspund la unele nelamuriri. In primul rand, am uitat sa precizez in articol ca filmul deviaza putin de la carte in ceea ce priveste puterile eroilor. In film, asa cum spui, parca ar fi fost injectati cu ser a la Captain America; in carte, ni se spune clar ca pur si simplu s-au antrenat de tineri foarte intens si ca sunt doar niste atleti remarcabili 😀 Singurul care depaseste intr-un fel limitele umane este Ozymandias, despre care cartea spune ca este de departe cel mai atletic dintre toti – pe langa artele martiale, este si un gimnast de talie mondiala, si de-asta se poate bate cu doi deodata la final.
    Cat despre Manhattan, tocmai asta e ideea filmului: ca pe el nu il intereseaza deloc oamenii, dar se simte putin legat de ei sentimental (si abia la final intelege de ce). Cand e chemat de guvernul american (si e chemat abia dupa cativa ani) sa lupte in Vietnam, atitudinea lui e ceva de genul „Yeah, whatever…” Intr-un fel, el se lasa luat de val, pentru ca nu intelege rostul comportamentului uman, dar stie ce inseamna sa fii om pentru ca si el a fost.
    Filmul nu vrea sa fie realist. Vrea doar sa ofere o perspectiva mai profunda asupra rolului eroului in societate. Acum, asta nu mai e ceva inedit. De exemplu, anul trecut TDK il infatisa pe Batman ca pe un infractor cautat de politisti pentru ca ia legea in propriile maini, iar in Iron Man, Tony Stark era sfatuit sa nu-si dezvaluie identitatea. E normal acum sa ii reprezentam pe supereroi ca oameni reali cu probleme reale, insa in anii ’80 cand a aparut cartea, asta era o idee socanta. Acum, filmul a diluat mult din mesajul filosofic al cartii, dar el ramane relevant si in prezent, iar celelalte filme cu supereroi, fie ele mai serioase (TDK) sau mai jucause (Spider-man) nu ating decat tangential problema rostului unui supererou cu sau fara puteri in societatea contemporana.

  19. arpagic spune:

    Plus: corecta observatia ta. Nu cred ca as recomanda filmul decat celor care au citit cartea sau care au de gand sa o faca, pentru ca e un film prea greoi (in sensul ca e greoi realizat) pentru a fi inteles din prima. Pe DVD o sa apara o varianta mai lunga, dar care sper ca va fi mai usor de parcurs, pentru ca va da spectatorului timp sa inteleaga ce vede. Poate ca atunci imi va fi mai usor sa il recomand oricui.

  20. VanDall spune:

    am terminat cartea, am vazut filmul 😛
    Ozymandias este personajul meu preferat, asa cum probabil ati fi anticipat. In film mi se pare portretizat diferit, dar NU NEAPARAT GRESIT. este doar o alta pespectiva, adaptata la un film care nu putea sa dureze 6 ore, cum probabil ti’ai fi dorit, Misu. Interpretarea lui Laurie si Dan mi s’a parut mediocra, iar a celorlalti 4 foarte buna, culminand cu cea a Comediantului, care, desi nu este un personaj prezent, spiritul lui pare a veghea permanent asupra desfasurarii evenimentelor.
    Cat despre muzica, pe care o tot criticati, mi s’a parut buna. Greu o sa uit zborul pe ritmurile nemuritorului Jimi Hendrix, sau melodia ce acompaniaza ridicarea castelului de sticla. Totusi, cam multe melodii pe metru patrat, ceea ce poate deveni sufocant la un moment dat, obligandu’te sa sari prea repede de la un feeling la altul.
    Un punct slab mi s’a parut faptul ca nu se subliniaza atitudinea omului simplu in fata istoriei ce se desfasoara chiar sub ochii lui. In carte, parerea mea este ca 50 % din atmosfera aceea inconfundabila este data de comentariile ocazionale ale vanzatorului de ziare, care reprezinta practic gandirea rudimentara a omului simplu confruntat cu realitatile implacabile ale lumii in schimbare, neputincios in fata destinului colectiv.
    Efecte speciale superbe, o gramada de slow-mo (vorba lui Misu, zici ca suntem in Matrix), o dezamagire pentru faptul ca nu se povesteste mai pe larg trecutul lui Veidt(peregrinarile pe meleagurile lui Alexandru Macedo, bila de hasis ingurgitata etc.)
    Per total, nota mea 9/10. Good movie, dar totusi numai pentru cei care au citit si cartea. Pentru restul, inexplicabil.

  21. arpagic spune:

    @Dan: dupa cum spuneam, o sa apara o versiune „director’s cut” pe DVD, care o sa contina scenele cu vanzatorul de ziare si Tales of the Black Freighter (care s-a lansat ca desen animat separat pe DVD chiar zilele astea), deci o sa rezolve unele din probleme.
    Ziceam de jocul lui Goode in rolul lui Ozymandias pentru ca tipul apare din start ca un fel de villain din filmele cu James Bond. Just sayin’.
    Si apropo de comentariul cu 6 ore. In anii ’80, primul regizor caruia i s-a dat proiectul Watchmen a fost Terry Gilliam (membru Monty Python, a regizat mare parte din filmele lor, a mai regizat unele filme pe care le ador ca Brazil, Time Bandits, 12 Monkeys, The Fisher King, Fear and Loathing in Las Vegas). El ar fi fost perfect ca regizor – imaginatia lui debordanta si umorul negru ar fi mers mana in mana cu povestea lui Moore – dar Gilliam insusi a spus ca cel mai bine ar fi fost sa poata adapta cartea intr-o miniserie TV. Pana la urma, negocierile s-au dus pe apa Sambetei, iar Gilliam a declarat ca Watchmen este „de nefilmat”. Povestea realizarii filmului in sine este o aventura de 20 de ani, timp in care s-a cochetat cu ideea unei miniserii pe HBO (unde poti sa injuri si tai capete cat vrei), dar si cu aducerea un actori de renume. Wiki aici.
    Daca vrei sa vezi cat de aiurea era primul scenariu pentru film (datat 1989), baga un ochi aici. Sa nu spui ca nu te-am avertizat!
    O istorie scurta a proiectului e aici.
    Si daca vrei o BANDA DESENATA care sa iti povesteasca pe scurt aventura asta, atunci ia de aici 😀
    Iar daca vrei sa te satisfac cumva, ai numarul meu de telefon.

  22. arpagic spune:

    Si am uitat sa precizez ceva important: dupa parerea mea, o adaptare este buna daca poate sa fie inteleasa independent de sursa sa. Daca cei care nu au citit cartea Watchmen nu inteleg filmul Watchmen, atunci filmul are probleme.

  23. Dan spune:

    „Iar daca vrei sa te satisfac cumva, ai numarul meu de telefon.” =))))))))))))))))) ba da’te dreq =)))))))

  24. miaunell spune:

    off topic: mihai ce parere ai de monty python? ca sunt in voga pe aici dar e umor englezesc..

  25. arpagic spune:

    HOLY SHIT MONTY PYTHON ❤ 😛 sper ca ti-am raspuns la intrebare

  26. Edy spune:

    Pentru astfel de discutii a fost creat messengerul. Folosit-l cu incredere!

  27. Floyd spune:

    Nu stiu cum e cartea(si dupa vizionare nici nu ma mai interseaza) dar filmul este penibil de prost(cred ca e primul film la care m-am gandit serios sa parasesc sala inainte de sfarsit).
    In afara de Rorschach si Comediantul care intr-adevar joaca bine(nu stiu sigur daca impresia asta nu e data de jocul celorlalti), actorii dau impresia de niste novici care nu au avut loc in Supravietuitorul lui Nicolaescu. Ozymandias e dezamagitor si e pacat ca un rol care putea fi exploat maiestuos a fost dat pe mana a unui tip a carui singura calitate e ca e blond, iar Laurie falseaza in trei sferturi din scene(this gal can’t even simulate an orgasm :P).
    Scenariul are la baza o idee interesanta, care se pierde insa in gramada de lacune si mizerii. Filmul abunda de scene in care ai impresia ca ti se insulta inteligenta intr-un mod flagrant(e.g. scena cu parola) si in replici ieftine(e.g. What happened to the American dream?). Inteleg convetia benzilor desenate(si ca chestiile astea ieftine fac parte din ea) dar aici se exagereaza(se pare ca e o caracteristica a lui Snyder).
    Si ca tot am ajuns la Snyder, nu inteleg ce-a fost in capul idiotului care i-a dat pe mana scenariu. Omul asta masacreaza filmul, transformand regia intr-o semi-parodie(300 cel putin se voia un fel de parodie). Scene excesiv de lungi si prost abordate(vezi scena in care „Batman” si „Super-Woman” fac sex; merita sa precizez ca dupa momentul asta s-a inceput sa se iasa din cinematograf la greu) insotite de muzica nepotrivita(Hallelujah lui Cohen in scena de mai sus e ca sarba la inmormantare), finalul prelungit la nesfarsit si slow-motion si explozii din doua in doua secunde. Cred ca „operele” lui Snyder pot fi incadrate intr-o categorie aparte a scenariilor bune tavalite in namol.
    Din pacate, Watchmen nu o sa aiba soarta lui Blade-runner ci mai degraba va ramane in istorie ca inca o carte ucisa de cinematografie.

  28. arpagic spune:

    Dupa atatea comentarii, concluzia nu poate fi decat una… de fapt, doua, alternative: 1) daca nu ati citit cartea, ce mai asteptati? 2) daca ati citit cartea, e interesant de vazut cum e transpusa in film.
    @Floyd: replica cu „the american dream” poate pare un one-liner generic, dar mie mi s-a parut ca in film, mai putin ce-i drept decat in carte, este un element dramatic cheie.
    Apoi referitor la comentariile tale despre scena de sex (a treia din film, mai exact :P). Nu degeaba ai pus ghilimelele alea (desi e Wonder Woman eventual, nu Super Woman :P, dar Silk Spectre nu se vrea chiar o echivalenta a lui WW). Nite Owl este, indubitabil, o transpunere a lui Batman. In fapt, el este o traducere a unui alt personaj (al carui nume este lipsit de relevanta aici), dar, atat in mintea scriitorului, a desenatorului, a scenaristului si a regizorului, el este clar Batman (ce mi-e liliac, ce mi-e bufnita). Si daca Bruce Wayne este inginerul miliardar playboy, de ce nu ar fi Dan Dreiberg inginerul modest atat in finante, cat si in amor?
    Apropo acum de Hallelujah. Sa ma confesez. Leonard Cohen e un poet minunat, cu o voce inconfundabila. Versurile scrise de el pentru Hallelujah, in oricare varianta a poeziei, sunt sublime (zici ca e un psalm de Arghezi, cu simbioza ei geniala intre iubire si fervoare religioasa). Dar, personal, urasc varianta cantata de el. De cand am auzit-o prima data, mi s-a parut awkward (si am auzit-o inainte sa aud vreun cover). Imagineaza-ti ce am trait cand am vazut scena asta. Nuca in perete e putin spus… Totusi, cineva de pe net (vezi un comentariu de pe la inceput pentru link) vorbea despre muzica din film si preciza ca, in anii ’80, cantecul asta aparea asa, cu precizie de ceasornic, prin mai toate filmele romantice, si ca scena asta ar fi un „omagiu” adus acestui cliseu optzecist. Cliseu-necliseu, sunt de acord cu tine ca scena e jenanta (in mod curios totusi, partea cea mai jenanta IMHO si anume aruncarea jetului de foc la momentul culminant este prezenta in carte :P).
    Dar personal nu m-as grabi sa trag concluzia ta. Despre Blade Runner multi au spus la vremea lui ca e un film mediocru, care se vrea prea inteligent, care incearca sa ridice SFul la un nivel prea inalt pentru el, care se bazeaza pe niste efecte speciale remarcabile, dar care e tras in jos de jocul actorilor. Suna cunoscut? Cum si-a castigat Blade Runner prestigiul in cele din urma? Ei bine, varianta initiala a fost un compromis facut de regizorul Ridley Scott cu studioul. Varianta Director’s Cut a rezolvat multe probleme. Ce coincidenta! Dupa cum am precizat deja, Watchmen va avea un Director’s Cut mai lung si mai complex. Atunci, imi rezerv judecata pana cand vad aceasta versiune.

  29. […] mea aici. Am zis ca nu se compara cu romanul. Am zis ca face greseli lamentabile. Dar… imi place. […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: