Bring me down


Inca o zi, inca o aventura. Am inceput ziua de azi furibund, m-am trezit brusc cum nu m-am trezit niciodata in viata mea. Telefonul s-a stricat, sau nu stiu ce a patit, dar e clar ca are un defect, de dimineata alarma nu a mai sunat (setasem respectiva alarma la ora 7:25) si cu toate ca nu a sunat eu m-am trezit brusc, iar in urmatoare secunda eram cu telefonul in mana si citeam ora 7:25, cu taote ca nici un sunet nu m-a avertizat cu privire la trecerea timpului. Am ramas mut 5 minute… Dupa care am bagat tare si m-am pregatit sa plec.Am luat micul dejun si fugi la universitate, ma rog universitate e improrpiu spus pentru ca respectivele cursuri de la administratie si afaceri le avem undeva in Panduri si sincer sa fiu nici nu sunt in stare sa explic unde vine asta. In orice caz e aproape de Palatul Cotroceni. Pe drumul meu linistit pana la facultate nu mai putin de 2 studenti mi-au cerut ajutorul pentru a ajunge in acelasi loc cu mine, nu stiu cat de bine le-am explicat, dar mai tarziu i-am intalnit in amfiteatru, deci s-au descurcat si ei. Marius a intarziat azi, a intrat dupa profesor, chiar la timp, iar Stefan, un tip prietenos de la faa (facultatea de administrare si afaceri) s-a oferit ca dupa curs sa ne arate o cale mai usoara de a ajunge la amfiteatru din Panduri. Cursurile mi s-au parut floare la ureche, de fapt nici macar nu am facut cursuri… Cica le incepem saptamana viitoare, fata de ase aici e Raiul pe Pamant.  Am plecat de la cursuri pe la 1, profesoara a fost draguta si ne-a dat voie sa plecam mai devreme, am mers apoi la facultate unde am aflat ca nervii sunt la ordinea zilei si grupa mea este 103, good enough? We’ll see. Dupa care m-am despartit de noul prieten si de Marius si i-am dat telefon lui Dan.

Si wow, eram abia la jumatatea zilei. Dan era undeva la un curs obtional numit psihologia educatiei(un curs necesar celor ce doresc sa profeseze in cadrul universitatilor) mi-a dat numarul salii si pana la urma a fost de ajuns, am reusit sa ma descurc si am nimerit la fix sala, insa timpul, cea mai importanta resursa a omenirii, nu a fost tocmai bun cu mine. Am intarziat putin dar profesoara a fost de treaba asa ca am intrat si eu la curs (ultimul, nu a mai lasat pe altcineva dupa mine, lucky meh) am stat pe jumatate de scaun alaturi de un prieten de-al lui dan si cu dan razand si vorbind intr-una. A fost interesant sa asist la un curs de finante, banci si burse de valori. Dupa aceasta, mi-am zis ca sunt noul Johnnie Walker si am continuat sa merg mai departe, am vizitat „dragutul” camin al lui Dan din Moxa. Cam dezordonat, cam not my style, dar zona si amplasamentul sunt de invidiat.

In camera lui Dan, mai erau 3 studentii, ambii in anul 2. Interesant lucru ca unul dintre ei, din cate am inteles de la Dan, avea un caracter asemanator cu al meu si mai apoi uitandu-ma prin playlistul sau am vazut formatii specifice mie. Am ramas socat. Am gasit The Streets (toata discografia), Eminem, Kanye West, Phoenix-ul frantuzesc, si chiar m-a frapat faptul ca avea si remuxiuri de la ei care sunau excelent. M-am ofticat. Am gasit la el in playlist si Arctic Monkeys, Libertines sau chiar The Rascals. Am servit o cafea la Dan in camera si am continuat sa mergem mai departe, am intalnit o fata ce provine din acelasi camin cu al lui Cip, ea a adus o preitena, deci eram 4 si ne-am plimbat pe Lipscani. Am mers probabil in cel mai junkie loc din Buc. , Cool Cat. Poate ati auzit de el, poate nu. Ma rog, nu stiu daca o sa merg acolo prea curand pentru ca e putin cam hardcore pentru mine dar oricum m-am simtit bine. As prefera ca data viitoare sa aleg o alta terasa mai primitoare sau o cafenea draguta si poate mai intima. In orice caz am descoperit Lipsacniul azi si cred ca asta a fost cea mai mare realizare pe ziua de azi, cel mai frumos loc din Bucuresti, seamana nemaipomenit de mult cu locul de unde a inceput sa se dezvolte Roma, loc ce l-am vizitat vara aceasta. M-am intors apoi cu Dan, am mancat pe drum la Mec, ca deh… suntem studenti si ne plac burgerii. Cred ca si el ar fi preferat sa mai fi ramas cu fetele, dar din prea multe „neajunsuri” a trebuit sa renuntam. (Dan sunt convins ca tu vei intelege cel mai bine ghilimelele aici). In orice caz, o zi plina 12 ore am umblat. A fost frumos, dar si obositor.

Maine ma asteapta o zi noua, cu ore de la 12 la 6, deci 4 cursuri. Ne reauzim!

Anunțuri

2 Responses to Bring me down

  1. 2189km spune:

    nu de la 6 la 12, da? 😀

  2. miaunell spune:

    drum bun :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: