Cronicar dupa ureche: A Serious Man


cross-posted de pe 2189km

Dumnezeu e mare, fiindca Dumnezeu e in numere.

When the truth is found to be lies, and all the joy within you dies…

Cand ecranul s-a innegrit si cantecul-leitmotiv al filmului s-a facut auzit pentru a nu stiu cata oara, am simtit o dorinta puternica sa ma ridic in picioare si sa aplaud.

Intr-un film anterior al fratilor Coen (No Country for Old Men), exista o scena in care, in planul foarte indepartat, se zareste o furtuna neagra si inspaimantatoare si, la un moment dat, se aude sunetul inabusit al unui tunet, semn al unui pericol iminent, dar inca prea vag. La finalul lui A Serious Man insa, tunetul te loveste in plin, nu doar in ochi, ci si in urechi, cu un cantec atat de energic.

Am vrut sa aplaud mai mult decat energia asta, care parca se acumuleaza incet si subtil de-a lungul filmului si se dezlantuie crunt la final. Am vrut sa aplaud pentru ca, in ansamblu, fratii Coeni, doi dintre cei mai talentati artisti ai ultimelor decenii (le zic artisti fiindca isi regizeaza, filmeaza, monteaza, dar si scriu filmele), dovedesc prin ultimul lor film ceva uimitor: au atins perfectiunea in ceea ce fac. Nu zic ca ar face filme perfecte, Doamne fereste; ceea ce au perfectionat este insa stilul lor propriu de a spune povesti.

Fratii Coen scot umor din piatra seaca. Glumele lor nu sunt nici sfortarile penibile de genul „hai, radeti, prostilor, ca am zis ceva amuzant hahaha”, nici subtilitati fine, greu de gustat si inteles. Ei gasesc ceva de ras acolo unde nu e, transforma o scena care in propriul scenariu suna serioasa si tensionata intr-un prilej de ridicat colturile gurii. Mai mult, umorul lor, desi creativ si impresionant artistic, este incredibil de eficient si usor de inteles de toata sala. Vai, si ce a ras sala la A Serious Man! Iti si venea sa-l compatimesti pe saracul erou al filmului, pe seama caruia noi ne amuzam poate prea copios.

Spun „saracul erou” pentru ca povestea este de fapt o prelucrare a patimilor lui Iov, aduse in universul conformist, rigid, cinic si absurd al suburbiei americane in anii ’70. Larry – profesor de fizica, tata, cumnat, mandru membru al comunitatii evreiesti din localitate, dar, in primul rand, biet om ales de Dumnezeu sa primeasca o lectie. Ce anume vrea Domnul sa-l invete, numai El stie.

La prima vedere, A Serious Man este o poveste despre soarta, despre mana lui Dumnezeu care te conduce unde vrea. Oare asta ar trebui sa invete Larry? Cu mii de ani inaintea lui, Iov a primit aceeasi lectie, a scrasnit din dinti, a rabdat soarta impusa de Domnul si a fost rasplatit. Nu cred ca va stric placerea filmului daca va spun ca rasplata lui Larry, in schimb, nu se face vazuta.

Larry insusi stie ce trebuie sa invete. La inceputul filmului, el le povesteste studentilor sai despre pisica lui Schrodinger, prinsa intr-o capcana imaginara care o face sa fie concomitent vie si moarta. Larry ii marturiseste unui student ca nici el nu intelege cum se poate asa ceva, dar ca matematica demonstreaza ca e adevarat. Matematica este, pentru evrei, urma Domnului in lumea materiala; sa intelegem atunci ca obstacolele inexplicabile ale vietii Ii sunt de inteles numai Lui, ca „nebanuite sunt caile Domnului”?

Rabinii nu pot deslusi problema lui Larry, servindu-i platitudini sau povesti fara talc, iar cand el insusi crede ca a depasit-o, ea se intoarce ca o furtuna – literalmente. Toata lumea isi gaseste multumirea pe pamant in ceva: fiul intr-un cantec, fiica in coafura, nevasta intr-un alt barbat, doar Larry parca e complet obtuz fata de fericire. Sau poate ca lui Dumnezeu nu ii place de el…

Zici ca e o recenzie scrisa la betie, nu? N-am ce-i face, filmul e de vina. E un film ezoteric, inchis, un film care iti serveste lectii de filosofie direct, fara ascunzisuri sau menajamente. E o parabola fara un povestitor care sa ti-o explice. E o poveste trista care te face sa razi. E un tratat de teologie iudaica si de psihologie contemporana. E o poveste cu fantome, numere, vise, droguri, bani, muzica si sperante desarte, dar fara dragoste. E o furtuna care se strange incetul cu incetul si se dezlantuie la final.

Dar, mai presus de toate, e un film al naibii de bun.

10/10, cel mai bun film pe care l-am vazut anul asta

… Don’t you want somebody to love? Don’t you need somebody to love? Wouldn’t you lovet somebody to love? You’d better find somebody to love…

PS Am de gand sa mai vad de doua ori filmul weekendul asta. Prima data in viata cand am revazut un film la cinema.

Anunțuri

5 Responses to Cronicar dupa ureche: A Serious Man

  1. danwhatever spune:

    nici nu citesc recenzia! intai il vad! 😀

    • 2189km spune:

      va trebui sa astepti ceva timp, din nefericire. dar pesemne ca o sa apara pe net un screener spre sfarsitul anului, asa se intampla mereu cu filmele cu pedigree de oscar.

  2. arpagic spune:

    Din pacate in Romania nu a aparut filmul. QQ
    Si nici pe torente nu am noroc.
    FML deja.

  3. […] mea aici. Cum sa-ti pierzi sufletul cautandu-l pe Dumnezeu, cum sa supravietuiesti intr-o lume guvernata de […]

  4. arpagic spune:

    Da, bun film. 10/10 ii dau si eu, cu toate ca am nelamuriri si trebuie sa citesc povestea lui Iov.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: