Inainte…


Pentru ca 30 de ani e prea mult si pentru ca 10 ani e prea putin, iar pentru ca peste 100 de ani nu o sa mai insemne nimic cel mai bine e sa amintim acum de revolutie. Ce a fost defapt? Revolutie sau lovitura de stat? E o intrebare grea la care nenumarati istorici au incercat sa isi stoarca mintile luminate fara sa gasesca un raspuns exact. Martiri, eroi, oameni obisnuiti, dictatori si-au dat ultima suflare in apropierea Craciunului si au murit pentru libertatea noastra. Nu putem trece peste acest aspect cu ochii inchisi. Sunt convins ca in aglomeratia din Bucuresti, Timisoara sau orice alt oras au existat oameni care nu au avut nici un moment in cap ideea de libertate si nici o clipa nu le-a trecut prin fata ochilor o tara numita Romania supusa unui regim capitalist dar s-au dus si si-au varsat sangele poate intamplator dar cu folos pentru ca noi sa fim acum capabili sa avem o inima libera si un gand senin. E neplacut sa nu reamintim acel moment. Recunosc, nu imi place sa vad imagini cu revolutia la tv, nu cred in moartea cu un scop dar aici parca e altceva, parca simt ca viitorul tarii a depins de momentul de nebunie al tinerilor generatiei de acum 20 de ani.

M-am intrebat adesea daca este cu putinta sa mori pentru un tel, sa mori cu un scop?! Cred ca ce a fost in decembrie ’89 imi raspunde sincer si dureros. Imi pare nespus de rau sa vad ca in nici o alta tara condusa de comunisti schimbarea regimului nu s-a facut cu atat de multi raniti. Parca de atunci stiam ca pentru orice idee in interiorul acestor granite trebuie sa iti pui pielea la bataie, trebuie sa lupti pana in panzele albe cu gloante oarbe fiind amenitat cu un kalashnikov cat se poate de real. E perioada in care multi ce au prins acea perioada isi intorc privirea in trecutul prorpiu si cauta sa compare ce este acum si ce a fost atunci. Mie imi e foarte greu sa spun ca am asistat la multe schimbari pentru ca, vizionand un film montat de nemti pe tvr legat de revolutia din tara noastra, nu am vazut nici o schimbare in ce era atunci in Bucuresti si ce este acum. Singurele schimbari notabile ochilui meu erau doar panourile publicitare. Am vorbit zilele trecute cu bunica si am intrebat-o sincer daca ii placea mai mult pe vremea lui Ceausescu. Ea mi-a raspuns cam fastacit, cu gandul ca acum, dupa 20 de ani, se intampla mai multe rele decat s-au intamplat vreodata in tara asta si cu gandul ca totusi acum nu mai suntem asupriti gresit. E bine sa fi liber, dar stii oare sa iti folosesti libertatea? E o intrebare la care si un student isi gaseste greu raspunsul cand pleaca de acasa intr-un oras mare si are totul la cheremul lui. Natiunea e inapta in a gasi un raspuns, e rapusa in dispute politice si polemici inutile pe teme cu importanta redusa, iar atunci cand trebuie sa renasca din propria-i cenusa ii este imposibil.Popurul ei alege gresit! Cu fiecare clipa in care populatiei ii este pusa in mana dreapta bunastarea pe termen lung si in mana stanga fericirea proprie de moment prefera sa fie asemenea unui aparat de calcul gresit si sa ridice mana stanga in semn de victorie ignorand cu totul cealalta varianta, care desi nu inseamna atat de mult pentru el in clipa de fata, este cheia catre un viitor deschis tuturor ci nu doar oportunistilor. Regimul comunist a lasat o boala grea, timp de 50 de ani am carat in spate dureurea si asuprirea ca acum dupa 20 de ani sa nu fim in stare sa o lepadam, dar altminteri sa o si uitam.

Consider ca uciderea lui Ceausescu a fost cea mai mare greseala. Sa iti ucizi dictatorul in seara de Craciun e greu de acceptat pentru o tara in deriva. Si acum imi vine greu de crezut ca au existat oameni in stare sa comande asta. Imi doresc sa fi fost atunci tanar, asemenea lui Dinescu. Sau nu, sa fi fost in locul tatalui meu. Sa aleg sa merg in valtoarea revolutiei si sa urlu sus si tare ca „structurile vor deveni de tip capitalist” si sa dau ordine rapide armatei. Poporul a ales gresit intre Iliescu (un geniu de moment) si Mazilu (omul de cultura de drum lung). Cred ca in continuare am ales gresit cu fiecare pas pe care l-am facut. Si acum gandind din nou parca din nou ma gandesc exista oare posibilitatea sa mori pentru un scop? Si daca mori pentru o cauza nobila, care e rostul daca ceilalti nu sunt de acord cu tine si fac tot cum ii taie capul? Parca acum tind sa cred ca oamenii au murit degeaba si sa vad ca Mos Craciun e imbracat in rosu pentru noi, fiind spalat de sange si pucioasa intr-o noapte de 25 decembrie nefericita.

Anunțuri

One Response to Inainte…

  1. T**y spune:

    Revolutie&lovitura de stat / Mare revolutie?
    Oul sau gaina?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: