Two is company

10 Februarie 2010

Nu mai imi aduc aminte exact unde am vazut titlul asta, dar mi-a placut, l-am retinut si acum ma folosesc de el. In alta ordine de idei, m-am intors azi din oras bucuros ca am facut si eu o fapta buna. Am gasit un adapost animalutului „pescuit” ieri de pe balcon si nu numai atat i-am gasit si companie si mai presus de toate am gasit si o ingrijitoare foarte atenta: atotputernica mama.  A fost ceva neobisnuit sa gasesti un magazin de animalute in Tagoviste. Ma gandeam sa il sun pe Mircea Badea si sa ma adresez precum cei de la revista Felicia: „Mircea, ai vazut un papagal?”. Probabil ca mi-ar fi raspuns ironic ca nu ar strica sa mai uramesc emisiunea lui. (ah, si logic ca o urmaresc) Am auzit ceva ca exista un „pet shop” pe undeva pe la piata 1 mai asa ca am pornit-o intr-a colo, dar recunosc ca nu mi-a placut nimic din ce era in magazinul respectiv. De cum deschideai usa, un miros intepator si dur iti ataca mucoasa nasala. Noroc ca sunt racit! Ghinion ca nu am nasul infundat, inca. Ce sa zic, chiosculetul era plin de pesti, custi,mancare de animale, colivii si tot felul de alte tampenii. Dar unde sunt papagalii? Ah, uite-i dupa usa, in numar de 5. Ma uit eu la ei 2 secunde: „hai saru’mana!”.

Bai ce fac, dau un telefon. Tata imi zice ca suna el un veterinar se intereseaza si informatia va sosi pe calea retelei mobeile cat de curand la mine. Si aflu ca nu departe de magazinul mai sus mentionat se afla un alt magazin. Pet shopul acesta era mai bine pus la punct, mai putin mirositor, mai putin galgagios si toate astea datorita unui singur motiv: nu existau animale in el. Oh Snap! Ok, barem sa ii iau o colivie acuma sa ma duc cu mana in *** nu merge. Vanzatoarea amabila imi arata ce avea ea p-acolo, nu m-a impresionat nimic poate doar o colivie gay picatata intr-un roz fad si un albastru deschis de iti luau ochii. „Ce sa zic, nu se asorteaza cu nimic nici din garderoba mea nici din ce am prin casa”. Keep looking! Si gasesc, o colivie, acelasi model (culori diferite, mai exact alb) si o cumpar impreuna cu niste seminte ca sa hranesc animalu’. Ma interesez putin la vanzatoare cum sta treaba cu hranitul si cu papagalii astia si ea mirata ca nu cunosteam tainele crescutului de pasari exotice ma intreaba cum de am un papagal daca nu cunosc nimic despre el. Eu surad si ii raspund semet:  „l-am prins pe terasa” . Ea surprinsa scoate un sunet aseamanator afirmatiei interogative: „da?!?” . Dau sa plec si atunci imi amintesc ca nu stiu cum sa ii dau apa papagalului. Vanzatoare imi ofera instructiuni si in privinta asta si imi zice ca trebuei sa ii iau o adapatoare. „adapawhat?!” Ok, cum dansa nu avea nici un obiect de hidraratare pentru Titilica trebuia sa ma intorc la magazinul care nu era tocmai recomandabil.

M-am intors am luat o adapatoare si am aruncat un ochi si pe la perusii de dupa usa. Acum ca ma uit mai bine, parca parca vad unul frumos. „Da mha, asta e, Titilica te alegi cu companion!” Dar nu e chiar asa, vanzatoare ma anunta ca respectivul era bolnav dar daca eu tin neaparat sa il cumpar mi-l da. Pai ce sa fac cu el bolnav? Imi reindrept atentia spre ceilalti papagali dar toti erau zburliti, loviti pana la urma aleg un altul. Si mai departe ma lovesc de o noua problema oare Titilica e fata sau baiat?!

Tips&Tricks: Daca vreti sa determinati sexul perusului dumneavoastra trebuie sa ii priviti indeaproape nasul. Daca nasul pasarii este deschis (alb) la culoare e femela, daca este de un albastru mai inchis este mascul.

Nici prin cap nu mi-a trecut sa ma uit la nasul lui. Ii dau un telefon lui mama: „Am o sarcina importanta pentru tine: zi-mi ce culoare are nasul lui Titilica?” Mama imi zice ca e gri. „Gri (and i was like wtf?), sigur nu e albastru sau alb?” , raspunsul ramane la fel precum si culoarea ambiguu, deci gri. Ok, hai sa zice ca e albastru dar la urma urmei alt perus nici nu aveam ce sa aleg adica unul bonav, 3 cam fara pene si cel pe care l-am luat ce o fi o fi. Din pacate acasa aveam sa aflu ca defapt aveam in colivie 2 femele. Pacat, dar nici sa il schimb nu ma mai intorc si nici nu am cu ce sa il schimb. Raman asa deocamdata.

Ok, mi-a ajuns cu papagalii/perusii/pasarile pentru 2 zile. Job done!


Prindem papagali

10 Februarie 2010

Ce faci cand esti plictisit si nu gasesti nimic sa iti alini cea mai indispusa stare posibila? Simplu, te apuci si prinzi papagali! Pai hai ca va impartasesc cateva din tainele celui mai iscusit vanator de pe taramurile muntenesti din partea Campiei inalte a Targovistei. Acum sunt un fel de hunter purtator de pet, pagubele pana acum inca se lasa asteptate, dar cred ca zilele viitoare o sa aibe de suferit portofelul meu in cel mai bun caz.

Tzitzilica inaintea calvarului, pe uscatorul de haine de pe balcon

Cum stateam eu intins in canapea si ma prefaceam ca citesc o carte, foarte interesanta de altfel, dar mintea imi galopa gales in alte unghiuri ale imaginatiei decat ceea ce trebuia sa vad legat de carte, tata face o remarca neasteptata pentru cineva care este mult prea ocupat cu urlatul in telefoane: „Ce pasare frumoasa!”. „Ce naiba, iar face misto de mine?” gandesc eu repede, dar hai ca ma ridic, las cartea pe masa deschisa la pagina la care ma chinui de ieri sa citesc si ce vad… o pasare.

Tzitzilica in cusca improvizata

„Ce inaripata e asta, vrabiuta?” gandesc eu, nereusind sa vizualizez indeaproape pasarea. „Bai sa fiu albastru, e un papagal!! Ce poate sa caute un papagal la mine pe terasa? Adica, hai sa fim seriosi acum e un frig afara cine a mai vazut papagali in Romania inafara de cei de la tv?!” Curioasa sitatuatie, acum puneti-va si voi in situatia mea sa vezi o pasare deosebita pe o temperatura de iti clantane dintii in gura si sa gandesti sa actionezi. „Mi-e frig. Poate ca si papagalului ii e frig, hai incasa cu el!”

Zis si facut, am luat niste paine am aruncat pe balcon. Nimic. Am aruncat-o in casa. Nimic. Astept. Nimic. Ok, astept mai mult. Oooo, miscare, incepe sa zboare si se apropie de usa, dau perdeaua la o parte si ta-daaaaaa. Un papagal, la mine in casa. Atat! Cine e mai bun ca mine la prins pasari cu colorit exotic?! „ok, e in casa, dar ce naiba fac cu el?”. Mama era in culmea fericirii, deja incepuse sa ii vorbeasca. Papagalul ce sa ii ceri, papagal: „cirip, cirip, pirip, tz tz”. „Mai ai de exersat,tata!”. Ma gandeam ca trebuie sa fi zburat de la cineva si a ajuns la mine pe balcon, am intrebat administratorul blocului si cica nimeni in tot blocul nu are papagali. Eh, atunci asta e, il pastrez si cu asta basta. Mama, acum ai mai multe guri de hranit, de parca nu erau de ajunsi pestii si cu mine acum te-ai ales si cu un papagal.

Maine, ma duc sa caut o colivie.


Am c*cat steagul…

4 Februarie 2010

Misu sunt, si sunt speriat.

Romania, ti-era dor de pericolul permanent al razboiului nuclear? Ca doar nu l-ai mai simtit de 20 de ani.

Ei bine, liderii tai au solutia! Mai usor era sa scriem pe Casa Poporului „Iranienilor, va rugam, bombardati-ne!”.

Obsinuiti-va cu asta:

Apropo, astea sunt scene din cel mai socant si mai infricosator film pe care l-am vazut in viata mea: Threads. Credeti-ma, o sa va lase fara niciun chef de viata.


Nominalizarile, va rog!

2 Februarie 2010

Misu aici, si sunt fericit!

Tocmai s-au anuntat nominalizarile la Oscarurile de anul asta. Majoritatea sunt previzibile, dar au fost si cateva surprize foarte, foarte placute din punctul meu de vedere:

  • Cel mai bun film: A Serious Man si District 9!
  • Cel mai bun scenariu original: A Serious Man!
  • Cel mai bun scenariu adaptat: In the Loop! District 9!
  • Regie de imagine: Harry Potter 6! Avatar! (o performanta uluitoare dat fiind ca 90% din decoruri si personaje nu exista in realitate; camera inventata de James Cameron, un fel de aplicatie de realitate augmentata, chiar isi merita locul in istorie)
  • Efecte Speciale: Avatar, Star Trek si District 9 sunt alegerea perfecta!

Per total, deci, e o minune ca District 9 a strans 4 nominalizari, nici n-as fi sperat la atatea!

Mai ramane sa castige The Hurt Locker Best Picture si/sau Best Director, iar District 9 sau A Serious Man Best Original Screenplay si o sa ma imbat de fericire. Cu alcool adica!

Restul listei, aici.

Despre sansele filmelor la premii, insa, vom vorbi in curand…