Avanpremiera: 2011 (update)

19 februarie 2011

In ton cu depresia mea, iata o lista laconica si gri, dar care sper edifcatoare pe tema celor mai asteptate (din punctul meu de vedere) filme de anul asta.

O prefatez cu o recomandare foaaarte ferma: uitati-va la Inside Job. Asteptati sa apara. Trebuie sa il vedeti. Mi-ar fi rusine sa fiu student la ASE si sa nu il vad, sau profesor la ASE si sa nu il recomand.

Citește restul acestei intrări »


„You have to lift it up.”

25 mai 2010

Lost – „The End” – 23/05/2010 – nota 10+

Stiinta. Stiinta iti descopera drumul care ti se asterne inainte. Doar stiinta te poate ajuta sa supravietuiesti. Insa ea poate doar sa iti arate Raul, nu sa il izgoneasca.

Credinta. Credinta te va duce pe drumuri intunecate. Credinta te va tari prin noroi si te va ridica la lumina, dar vei fi oricum prea orb sa iti dai seama pe moment unde esti. Insa numai credinta poate invinge Raul.

Credinta spune ca toate au un rost. Nu-i adevarat. Stiinta spune ca toate au un motiv. Nu-i adevarat. Adevarul e ca fara oricare din ele, ne lipseste un motiv, sau ne lipseste un rost. Fara oricare din ele, suntem la fel de orbi, la fel de creduli, la fel de eronati in drumul pe care pasim.

Fara ele, suntem

pierduti.

Stiu ca maine, sau peste o saptamana, sau peste un an, am sa ma gandesc ca nota data mai sus e mult prea ridicata. Insa cand stau sa ma gandesc ca Lost a sintetizat perfect (in viziunea mea) problema alegerii stiintei sau credintei, si cand stau sa ma gandesc ca mi-a pus in fata idei si povesti si personaje si mistere si glume si replici si ganduri si trimiteri si dragoste si ura si durere si fericire, si cand stau sa ma gandesc cat de mult mi-a placut drumul asta, pot spune cu mana pe inima: merita.

Mai multe, maine.

PS Vorbeam mai devreme de finalul Ashes to Ashes. Pe bune de nu au fost identice finalurile. Alte personaje, alt cadru, dar povestea si mesajul, aceleasi. Purgatoriul e rost de frumusete in arta, fie ca artistul e din secolul XIII sau XXI.

PPS Muzica aleasa pentru postarea asta este o suita de cantece compuse ca mesaj de adio de la niste artisti catre fanii lor, si catre ei insisi.


The End is nigh

23 mai 2010

In cazul in care nu locuiti sub un bolovan pe fundul oceanului, stiti ca diseara este finalul Lost. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc ca am urmarit serialul asta timp de aproape 5 ani (!), simt nevoia sa spun cateva vorbe, asa, de sfarsit de drum. Scuze, Edy, ca fur fata articolului tau despre Inter, dar…

In fine. In primul rand, tineti minte ca, oricat de bun/prost ar fi episodul de azi, Lost trebuie judecat ca un intreg. Bineinteles, finalul trebuie sa desavarseasca povestea, dar ea nu se reduce doar la „Vreau raspunsul la intrebarea X si vreau sa stiu ce s-a intamplat cu personajul Y.” Ca tot veni vorba de personaje, nu uitati de ele; povestea a fost doar un pretext sa cunoastem vietile acestor oameni si sa construim din ele o imagine a vietii in general. Din punctul asta de vedere, Lost mi se pare ca a decantat esenta vietii in deceniul 2001-2010, de la lupta prost inteleasa intre credinta si stiinta, la povara unei generatii care a zacut frustrata in umbra paterna si pana la obsesia contemporana de a gasi intelesuri si tipare in orice detaliu absolut neglijabil. Dincolo de asta, retineti si ca scenaristii au declarat ca scopul lor in finalul de serial nu este sa explice totul ca pe o problema de matematica, ci sa rezolve povestile personajelor, ceea ce, sincer, mi se pare ideal din punct de vedere artistic.

Dar destul comentariu, pentru asta vom avea timp si maine (dupa examen si episod :P). Pana atunci, va las cu doua liste, pe care va invit sa le completati voi. Pe de o parte, lista momentelor personale pe care le asociez cu Lost. Pe de alta, lista finalurilor de serial pe care le-am vazut de-a lungul timpului, cu note acordate subiectiv, bineinteles. Sa speram ca Lost o sa intre suficient de sus pe lista a doua.

Namaste si sa ne auzim maine cu bine 🙂 Sunteti bineveniti sa adaugati listelor mele. Listele, deci:

Citește restul acestei intrări »


Planeta Gropilor

27 martie 2010

Titlul spune totul…


Cronicar dupa ureche: Exit through the Gift Shop

7 martie 2010

cross-post de pe 2189km

Banksy was… he was… he was… he was… he IS… he is… he is like… like… like… I like him.

Thierry Guetta (aka Mr. Brainwash)

Nu pot sa neg ca am tinut in suflet speranta oarba ca Banksy o sa se strecoare in sala la premiera filmului sau (?) in orasul unde a crescut. Si, pana la urma, as putea sa ma laud ca am stat langa „el”: Dupa ce ultimul intarziat a intrat in sala arhiplina, directoarea cinematografului a zis ironic „Si acum ca a venit domnul Banksy, putem incepe…”, aratand la intamplare spre spatele salii. Intarziatul, care se asezase chiar langa mine (da, ultimul loc gol era langa mine :P), statea in picioare ca sa isi dea jos haina. Surprins de privirile tuturor celor care nu intelesesera gluma directoarei (sau poate care sperau ca mine), tipul si-a asumat rolul de Banksy si a facut cu mana, zambind. S-a asezat apoi pe scaun si mi-a zis: „Is this Jackass 3? Cause that’s what I paid to see!”

Citește restul acestei intrări »


Am c*cat steagul…

4 februarie 2010

Misu sunt, si sunt speriat.

Romania, ti-era dor de pericolul permanent al razboiului nuclear? Ca doar nu l-ai mai simtit de 20 de ani.

Ei bine, liderii tai au solutia! Mai usor era sa scriem pe Casa Poporului „Iranienilor, va rugam, bombardati-ne!”.

Obsinuiti-va cu asta:

Apropo, astea sunt scene din cel mai socant si mai infricosator film pe care l-am vazut in viata mea: Threads. Credeti-ma, o sa va lase fara niciun chef de viata.


Nominalizarile, va rog!

2 februarie 2010

Misu aici, si sunt fericit!

Tocmai s-au anuntat nominalizarile la Oscarurile de anul asta. Majoritatea sunt previzibile, dar au fost si cateva surprize foarte, foarte placute din punctul meu de vedere:

  • Cel mai bun film: A Serious Man si District 9!
  • Cel mai bun scenariu original: A Serious Man!
  • Cel mai bun scenariu adaptat: In the Loop! District 9!
  • Regie de imagine: Harry Potter 6! Avatar! (o performanta uluitoare dat fiind ca 90% din decoruri si personaje nu exista in realitate; camera inventata de James Cameron, un fel de aplicatie de realitate augmentata, chiar isi merita locul in istorie)
  • Efecte Speciale: Avatar, Star Trek si District 9 sunt alegerea perfecta!

Per total, deci, e o minune ca District 9 a strans 4 nominalizari, nici n-as fi sperat la atatea!

Mai ramane sa castige The Hurt Locker Best Picture si/sau Best Director, iar District 9 sau A Serious Man Best Original Screenplay si o sa ma imbat de fericire. Cu alcool adica!

Restul listei, aici.

Despre sansele filmelor la premii, insa, vom vorbi in curand…


Avanpremiera: 2010

6 ianuarie 2010

Ne asteapta o lista-mamut, asa ca hai sa sarim peste formalitati, okay? Anul trecut am facut o avanpremiera asemanatoare, v-am impartasit sperante, unele realizate (hellooo Avatar, locul unu pe lista din martie 2009), altele nu. Anul asta se anunta cel putin la fel de incarcat calendaristic, insa am vaga impresie ca la anul pe vremea asta (Doamne ajuta!) o sa ne declaram destul de dezamagiti. Cu speranta ca ma insel amarnic, here it goes…

Citește restul acestei intrări »


James Cameron, acest Usain Bolt al caselor de bilete

4 ianuarie 2010

Dolarii sunt pentru Cameron ce sunt secundele pentru Bolt – ba nu, ca Bolt ar vrea sa aiba cat mai putine.

Weekendul asta, Avatar a trecut oficial de hotarul magic de 1 miliard de dolari la box office-ul global, clasandu-se momentan pe locul patru intr-un top al incasarilor (neajustate dupa inflatie; daca luam si inflatia in considerare, e mult mai jos). In curand insa (chiar saptamana asta, mai mult ca sigur), o sa intreaga fara efort si filmele de locurile doi si trei (Intoarcerea Regelui, respectiv Piratii din Caraibe 2) si o sa se aseze confortabil in spatele unui alt film al Dl. Cameron. Ghiciti care…

Evident, lumea deja isi pune intrebari: are Avatar „picioare” destul de puternice sa prinda din urma Titanicul? Sincer, intreaga discutie mi se pare nerelevanta, dar un lucru e cert: desi a costat obscen de mult, Avatar va fi un film imbucurator de profitabil. Si nu numai pentru studiourile Fox, ci si pentru mine, pentru ca demonstreaza ca, intr-o era in care an dupa an se lanseaza un gazilion de blockbustere atat de fade incat lumea uita de ele imediat ce iese pe usa cinematografului (Transformers 2, sa zicem), exista inca filme-eveniment care, ca Razboiul Stelelor de odinioara, reusesc sa agite constiinta publica si sa starneasca valuri de admiratie si discutie.

Indiferent de calitatea filmului, ma bucura asadar faptul ca Avatar strange sali pline, ca ii convinge pe oameni sa il revada, sa-si aduca prietenii si familia la cinema, sa stea la cozi interminabile doar ca sa-si puna niste ochelari ciudati pe nas si sa se uite la maimute albastre calare pe pterodactili.

In esenta, Avatar imi reda speranta in ceea ce unii ar numi „magia filmului” – puterea lui de a fi o forma artistica universala, usor de inteles si predispusa la a fascina individul. Si asta e genul de realizare care striga dupa un Oscar… dar despre asta intr-un alt articol.


Top 10 at 10 of ’09

28 decembrie 2009

M-am hotarat sa fac si eu topul celor mai bune melodii (in opinia mea) pe anul 2009 ca deh, doar sunt si eu ascultator de cursa lunga acum.

Pentru cei care ma cunosc cat de cat stiu dinainte sa scriu articolul cine e pe primul loc dar totusi nu pot sa ii las sa se multumeaca doar cu atat.

Locul 1: Phoenix –  1901

Pentru ca: „electrizanta, dansabila, distractiva, energetica, memorabila.” citat din Mihai.

E greu sa mai adaug ceva la atributele acestea dar da, cred ca este si cea mai frumoasa melodie pe anul acesta.

Locul 2: Arctic Monkeys – Cornerstone

Videoul nu e prea atractiv stiu, dar melodia mi-a placut de prima data cand am ascultat-o. Mi se pare ca inceputul suna a basm si restul e doar feerie.

Locul 3: Basement Jaxx -Raindrops

Cea mai energica melodie de anul asta. Mi-a oferit inspiratie suficienta in timp ce ma pregateam pentru bacalaureat 🙂 Video-ul e cam creepy imo, dar negativul melodiei e adorabil.

Locul 4: Kasabian – Underdog

Cea mai placuta la auditie melodie realizata vreodata de rockerii de la Kasabian. Am vrut la un moment dar sa o pun sonerie la telefon… dar cand am vazut trailerul de la Kick-Ass pus de Mihai am renuntat 😛

Locul 5: Jay-z feat. Alicia Keys – Empire State of Mind

Poate ca intr-adevar, Blueprint 3 nu este un album demn de bagat in seama, dar atunci cand vine vorba de o melodie despre New York e greu sa nu o bagi in seama, nu?! Mai ales ca Nas a lasat o mostenire grea in spate prin N.Y. State of Mind.

Locul 6: The Big Pink – Dominos

Genul de melodie care mi s-a parut o mare porcarie a reusit sa ajunga pe locul 6 in topul meu. WTF?! Pai primele doua dati cand am auzit-o ma facea sa schimb canalul dar a doua zi m-am trezit cantand-o asa ca a trebuit sa ii dau o sansa, si a meritat!

Locul 7: The xx –  Islands / Crystalised

Greu, greu sa aleg locul 7. The xx merita pentru ca e un sound nou pentru mine si totodata foarte placut. Atat Islands cat si Crystalised mi se par niste melodii foarte bune si le-am indragit de la prima auditie.

Locul 8: Dizzee Rascal – Bonkers

Some people think I’m bonkers but I just think I’m free. ‘nuff said.

Locul 9: Bob Dylan – Must be Santa

Un colind? in lista cu cele mai bune melodii ale anului??? Da… pai, e lista mea. In plus are video misto!

Locul 10: Phoenix – Lisztomania

Wolfgang Amadeus Phoenix este albumul anului si merita sa aiba cel putin doua melodii in top 10. Rock  on! =)


Cronicar dupa ureche: A Serious Man

5 decembrie 2009

cross-posted de pe 2189km

Dumnezeu e mare, fiindca Dumnezeu e in numere.

When the truth is found to be lies, and all the joy within you dies…

Cand ecranul s-a innegrit si cantecul-leitmotiv al filmului s-a facut auzit pentru a nu stiu cata oara, am simtit o dorinta puternica sa ma ridic in picioare si sa aplaud.

Citește restul acestei intrări »


De ce nu meriti vreo urare

1 decembrie 2009

cross-posted de pe 2189km

Romania, cu tine vorbesc! Nu meriti sa sarbatoresc ziua de 1 Decembrie, pana nu sarbatoresti si tu ziua de 11 Noiembrie.

Tarile din lumea civilizata inteleg un lucru foarte evident: razboiul e un cosmar. In cinstea ideii asteia, ziua Armistitiului care a incheiat Primul Razboi Mondial (11.11.1918, ora 11:00) e sarbatoare in mai tot Occidentul, dar, evident, nu si in Romania.

Da, Romania, tara care a pierdut 700.000 de suflete in 1916-1918, Romania, tara pentru care Primul Razboi Mondial e un eveniment crucial, o renastere a unei intregi natiuni. Gandeste-te putin, Romania: pe 10 noiembrie 1918, erai o tara distrusa, taiata in bucati de Puterile Centrale, infranta si cucerita; pe 11, multumita unei desteptari de ultim moment, ai urcat pe podium cu “invingatorii” (daca se poate spune ca Marele Razboi a avut asa ceva) si, drept urmare, ti-ai castigat drepturile si ti-ai indeplinit dorintele.

Ar mai fi insemnat 1 Decembrie ceva pentru tara asta daca nu era 11 Noiembrie? Evident ca nu.

Ai mai fi insemnat tu, Romania, ceva pe continentul asta daca nu era 11 Noiembrie? Probabil ca nu.

Pe 1 Decembrie ne laudam ca suntem romani, ne umflam colectiv in pene si ne pupam pe obrajii tricolori, dar asta nu foloseste nimic acelor sute de mii de morti din 1916-1918, alaturi de celelalte sute de mii din ultimul secol. E asa de greu sa adaugi o sarbatoare in calendar in amintirea atator morti? E atat de greu sa stai 2 minute in tacere si sa reflectezi la ororile razboiului? E atat de greu sa arati un dram de respect pentru propria ta istorie?

In Romania asta pe care toti o imbratiseaza de ziua ei, da, e greu sa faci lucruri atat de simple.


Cronicar dupa ureche: Paranormal Activity

27 noiembrie 2009

postare de pe 2189km; un film despre care am mai vorbit

Am iesit de la film acum exact o ora si zece minute. Imi ridic mana inspre veioza de deasupra si o privesc in lumina. Tremura. Si nu e un tremur constant de genul „m-a prins ploaia si mi-e frig”, ci unul haotic, nelinistitor, care spune un lucru simplu: mi-e frica.

Sa fie clar: Paranormal Activity e un film previzibil. Povestea ati vazut-o de nenumarate ori, iar pe la mijlocul filmului va dati seama ca nu exista decat doua finaluri posibile, dintre care, evident, unul chiar se intampla (desi finalul nu devine clar decat cu 10 secunde inainte sa se faca ecranul negru). Chiar si ideea care scoate filmul in evidenta – faptul ca e prezentat la persoana I, daca pot spune asa, filmat cu o camera neprofesionista chiar de catre protagonisti – a fost facuta si refacuta in cei 10 ani scursi de la The Blair Witch Project.

Si totusi, mie mi-e inca frica. Paranormal Activity nu e un film de groaza de duzina. Stie sa foloseasca stressul psihologic, sa-si dozeze foarte bine momentele inspaimantatoare. In plus, are un merit rar intalnit in filmele horror de astazi: te face sa iti pese de personaje. Ajungi sa le impartasesti rasetele, zambetele, nedumeririle si, evident, temerile. Ti-e frica nu de ce se ascunde in umbre, ci de ce li se va intampla personajelor. De-asta finalul, oricat de previzibil ar fi, te demoleaza. (Sper ca nu va asteptati sa se termine cu floricele si unicorni, nu?)

O scena anume mi s-a parut printre cele mai bune, daca nu cea mai buna, pe care am vazut-o intr-un film anul asta. De fapt, e impropriu spus „scena”, pentru ca in filmul asta camera ruleaza adesea incontinuu timp de cateva minute. Ma refer in mod special la un segment de 10, maxim 15 secunde care apare in ultima „scena” din film – momentul pasilor pe scari. Pasii sunt un motiv care apare foarte des in film, si cu care privitorul s-a obisnuit deja cand filmul se apropie de final, dar folosirea lor aici e absolut geniala. Pasii creeaza un suspans intens, pe care Hitchcock insusi ar fi invidios. Te intrebi „cine urca scarile?” si intrebarea asta te apasa pentru ceea ce pare a fi o vesnicie, desi momentul tine, dupa cum am spus, cel mult 15 secunde. Vai, dar ce secunde teribile!

Mai are sens sa spun ca filmul a costat 15.000 de dolari? Si ca a incasat pana in prezent peste 100.000.000? Si ca abia s-a lansat in afara Americii?

O ora si douazeci de minute au trecut. Si eu inca tremur.

9/10

PS Nu mi-e jena sa recunosc ca am sarit din scaun (adica literalmente) la o anumita scena. A, si o fata din cinematograf a inceput sa planga de frica la final.


Live-Blog: Top Gear in Romania!

16 noiembrie 2009

E stupid sa faci live-blog la asa ceva? Da. Imi place sa fac asta? Da. Shut up and enjoy the ride.

21:00 LOLOL James pierdut pe la Arcul de Triumf, Hammond trece un pod intr-un satuc, iar Jeremy… poarta palarie.

21:02 „This is what springs to mind when we think of Romania… not that we do that too often.”

21:03 Ce fata au facut cand au vazut parcarea de la Rex 😛

21:04 „That is, isn’t it? IT’S THE DACIA SANDERO!”

21:06 Cochirlani?

21:09 Vanzatori de struguri pe marginea drumului!!!

21:10 Depasiti de un Sandero, genial! „The 1.60, that thing can shift!”

21:11 „The Italians don’t aknowledge the existence of Romania…”

21:13 „Buna seara! Hai sa cumparam… la toate geamurile.” (abia inteleg ce zicea :P)

21:14 „Is this the Arc de Triomphe?”

21:15 „Jeremy, are you familiar with the local customs? Penis out!”

21:17 „This is our best game yet!”

21:18 Ce cacanari! Ne-au confundat cu bulgarii 😛

Acum au trecut la stiri. Pana acum e super distractiv, si inca nu ne-am facut de rahat, asa ca… nice 😀

21:45 „… this amazing country.” Serios? Cred ca aveti probleme cu ochii, Dl. Hammond.

21:46 „Disaster! We had run out of motorway”:p

21:47 „I bought you a Dacia Sandero!” „For two years I’ve been dreaming about this car… now I get to drive it!”

21:48 Cine a fost proprietarul Sanderoului aluia ar trebui sa fie mandru.

21:49 „E vina ta, tu ai pus-o acolo!”

21:50 „It’s getting a bit more… Borat around here….”

21:52 Ferrarri printre curcani.

21:53 S-a busit cu o Dacie! „Classic Dacia…”

21:54 „Would you like some plum liquor in a bottle in the shape of a violin?”

21:56 Au dormit sub Vidraru 😛

21:57 „Look at the road now, it’s practically… ploughed!”

21:58 Mama, ce lauda astia Transfagaraseanul…

22:00 „Romania, thank you for having us, and can we stay… forever?”

S-a terminat… Obiectiv vorbind, a fost un episod foarte bun. Subiectiv vorbind… AWESOMESAUCE. Au prezentat Romania cam prea pupinfundist (Mamaia au aratat-o de parca ar fi fost Nisa), dar au fost si momente tipic romanesti (Dacia cu numar de AG intrand direct in botul Lamboului). Hammond a baut tuica, May a fost batut de niste tigani cu ciocanul de cauciuc, iar Clarkson a facut pe smecherul ca de obicei. Am fost destul de surprins ca au proclamat Transfagaraseanul „the best road in the world”, comparandu-l cu drumul de munte pe care il gasisera la granita Elvetia-Italia. Dar… nu au zis nimic de Dracula!

And on that bombshell…

Poate un articol mai pe larg maine, dupa scoala.


Chill, bai baieti!

2 noiembrie 2009

Doamne, unii oameni sunt disperati! Carantina, inchisoare, morti

O sa ti-o spun o data: E DOAR GRIPA! Stiu, stiu, gripa, chiar si cea obisnuita, e cea mai naspa boala din lume etc etc. Dar nu exagerati, oameni buni. Toata lumea occidentala si-a dat seama ca de fapt gripa asta porcina nu e asa de a naibii cum parea initial. Sigur, e altceva, oamenii au mai multe sanse sa se imbolnaveasca, dar asta nu inseamna ca trebuie sa strigam „Apocalipsa!!!”. Cand, prin vara, le ziceam unora ca gripa porcina o sa fie gripa sezonului astuia si ca multi-multi oameni o sa se imbolnaveasca de ea, se uitau la mine crucis…

Hai sa-ti mai impartasesc ceva… AM AVUT GRIPA PORCINA. Da, am trecut si eu pe langa bau-baul asta. A fost nasol, nu pot sa neg, a fost o gripa cum nu am mai avut de mult – dar asta pentru ca, evident, nu am putut sa ma vaccinez.

Insa gripa asta m-a invatat ceva foarte important: TREBUIE SA FII LINISTIT. Simplu. Englezii au prevazut de multe luni de zile ca gripa o sa ia amploare, asa ca solutia lor a fost simpla: daca te simti rau, suni gratis la un numar de telefon unde cineva iti verifca simptomele; daca ajunge la concluzia ca probabil ai gripa, te pune sa stai linistit in casa, iti da un cod pentru un antiviral, te pune sa trimiti pe cineva cu respectivul cod la farmacie sa iti ridice antiviralul. Apoi, iei antiviralul, bei lichide calde si te odihnesti. Simplu. Nu tu amenintari, nu tu previziuni macabre, si, mai ales, nu tu panica. Ai inteles, Dl. Streinu Cercel? DON’T PANIC! Crezi ca rezolvi ceva daca ii sperii pe oameni de bau-baul gripei? Inteleg ca romanii sunt mai batuti in cap din fire, dar ceea ce faci tu se numeste sa pui gaz pe foc…

Deci, pe scurt: Chill. E atat de simplu.

 


Cronicar dupa ureche: The Fantastic Mr. Fox

25 octombrie 2009

fantastic

regia (sau nu?) Wes Anderson; cu George Clooney, Meryl Streep, Jason Schwartzman, Bill Murray, Willem Dafoe, Owen Wilson, Michael Gambon, Jarvis Cocker

E bine sa traiesti intr-un oras cu mai mult de jumatate de cinematograf. Dar iata ca, pana vineri, nu am apucat sa vad macar un film intr-o sala adevarata de cinema – cele de la Uniunea Studentilor nu se pun. Afisul de la Fantastic Mr. Fox mi-a atras atentia intr-o statie de autobuz, asa ca am zis „De ce nu?”. Mi-am luat biletul de matineu (3 lire jumate! cat o eugenie!) si m-am prezentat la ora 15:00 fix la Watershed.

Publicul? 80% copilasi de pana in 6-7 ani cu parintii sau bunicii. Restul, spectatori de 20-30 de ani, pesemne ca erau fani Wes Anderson, ca pareau desprinsi din filmele lui – ca imagine, sper ca nu si ca personalitate :P. Din experienta romaneasca, ma asteptam la oarece frustrari de la un public asa de tanar, dar totul a fost perfect. Poate doar prea multe reclame inainte sa inceapa filmul. Mult prea multe.

Ah da, filmul!

Citește restul acestei intrări »


Obiectul puterii este puterea

24 octombrie 2009

BigBrother


Si mai am o ultima dorinta…

21 octombrie 2009

vreau presedinte de unica folosinta.

bs

Zice tipul cu timpanul spart. Pentru ca unele lucruri put si de la 2000km departare.

Pe bune acum, baieti si fete. Se ingroasa rau lucrurile, de se vede chiar si de aici cosmarul venind cu pasi repezi. Stiu ca destui din „cercul apropiatilor Arpagic” nu au dat doi bani pe mersul la vot cu alte ocazii, dar de data asta sper sa fiti suficient de entuziasmati. Nu de alta, dar daca se adevereste scenariul cel mai sumbru si casitga tot baiatul omul fiinta asta (Doamne fereste!), presimt ca o sa va luati cu totii adio de la coltisorul ala de Europa ca sa nu traiti voi insiva povestile de groaza ale parintilor nostri despre Ceausescu.

Hai sa-l facem sa planga din nou.

Ca sa destindem atmosfera: ascultam azi la doctor BBC2 si mama ce se ofticau unii de Rangers! „Sa vedem partea buna a lucrurilor: am dat mai multe goluri ca romanii… dar nu neaparat in poarta care trebuia.” zicea un tip.


Basescu: „Presedintele guverneaza mai putin”

14 octombrie 2009

HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA

HA

Acum, dati-mi voie, va rog, sa ma duc sa vars. Pot inghiti doar portii limitate de ipocrizie basesciana extrema.


Poc poc

13 octombrie 2009

Misu aici. Remember me?

Ma rog, venii si eu pe aici ca sa va impartasesc un titlu care sintetizeaza ziua de azi.

Mie mi-a fost mereu mila de baietel pentru faza cu pricina (prima adica), dar acum cred ca e cazul sa rad si eu un pic.

Haha, imi si amintesc cand in clasa a saptea stateam in fata laboratorului de chimie si discutam cu Cip despre asta. Parca.