Amintiri de la Elbu

O mica arhiva cu fragmente de aricole de pe vremea cand scriam amandoi pentru maestrul Elbu (care si-a „terminat” blogul).

Dez/Edy

Edy acorda o atentie deosebita subiectelor sportive. Articolele lui sunt momentan „la pastrare” (intrebati-l pe el de ce – ne-a promis ca le vom publica in curand), dar o trecere in revista a subiectelor din memorie este posibila :D. Gata, Edy a pus arhiva personala la dispozitia publicului.

Articole precum cele despre Cupa Africii pe Natiuni (la fotbal, ofc), articole scrise si comentate chiar in timpul meciurilor – deci un soi de live-blogging incipient; cele despre Australian Open sunt la randul lor bine primite de public si duc la o crestere de trafic pentru maestru (cu placere, apropo).

Edy comenteaza etapele finale ale Australian Open (aveti ocazia sa observati si mici indicatii formale destinate maestrului Elbu):

Finala la fete pare a fi mai asteptata anul acesta nu numai din cauza ca se vor infrunta doua dintre favoritele publicului( bagi poze ma cu ivanovic si sharapova) dar si scorul dintre cele doua este echilibrat, 2-2 ce face ca meciul sa fie unul foarte echilibrat. Interesant este ca de fiecare data cand cele doua s-au intalnit, meciurile s-au incheiat  in 2 seturi.
La baieti in finala va participa un challegner, Jo-Willfred Tsonga(Fra) care inainte de Australian Open era clasat pe locul 41 ATP, insa si-a dovedit valoarea prin victoria in 3 seturi asupra lui Rafael Nadal si prin alte 2 victorii imptriva lui Mikhail Youzhny si Richard Gasquet. Celalat finalist este deja foarte cunoscut, Novak Djokovic si are prima sansa la castigarea grand-slamului dupa ce numarul 1 mondial Roger Federer a cedat in doar 3 seturi in semifinala cu Djokovic. Desi Novak este cel ce porneste cu prima sansa, eu personal, as prefera sa il vad pe Tsonga cu trofeul in mana la sfarsitul meciului, astfel incat toata lumea „sa ramana cu gura cascata” la o asemenea performanta.

Comentand Africa Cup of Nations, Edy a avut de spus urmatoarele:

Cupa Africii pe natiuni e o competitie inter-tari ce are loc o data la 2 ani. Anul acesta inca din faza grupelor am avut parte de meciuri spectaculoase si de surprize pe masura. Poate ca multi va intrebati ce face ca fotbalul african sa fie spectaculos avand in vedere ca niciodata nicio echipa africana nu a ajuns nici macar pana intro semifinala de campionat mondial. Insa daca o sa urmariti unul din meciurile care urmeaza, incepand cu sferturile de finala si incheind cu finala, sigur o sa aveti parte de spectacol. Ce mi se pare mie interesant la Africa Cup of Nations este ca … (read more) toate echipele au cel putin un jucator foarte bun de care sigur ati auzit, in jurul carora s-a format intreaga echipa. Exemplele sunt o multime: Camerunul care se bazeaza foarte mult pe Samuel Eto’o, Coasta de fildes ce este condusa din teren de Didier Drogba sau chiar gazda din acest an, Ghana ce are un jucator de perspectiva in persoana lui Michael Essien.

Spectacolul la Cupa Africii nu este dat numai de driblingurile reusite (care sincer sa fiu se vad destul de rar in fotbalul european in ultimul timp) si de golurile neasteptate dar si lufturile si greselile copilaresti fac uneori ca situatia pe teren sa se schimbe radical si deseori au chiar o nota amuzanta. In tribune, suporterii se costumeaza si se vopsesc adeseori in culorile echipei nationale sau sub alte forme tribale.

Pana in acest moment in faza grupelor media golurilor pe meci se situeaza in jurul valorii de 3 goluri pe meci, o medie ce sunt sigur ca o va intrece cu usurinta pe cea de la Campionatul European de fotbal. Situata ca mare favorita anul acesta la castigarea cupei este Coasta de fildes la care evolueaza jucatori cunoscuti din Europa: Didier Drogba,  Bonaventure Kalou, Kolo Toure, Emmanuel Eboue. Cei din Coasta de fildes au ajuns si editia tercuta din 2006 pana in finala insa au fost invinsi de Egipt(gazda din 2006) la penaltyuri si multi vad ca finaliste aceleasi echipe ca si atunci. Egipt a dovedit ca au potential prin noul “Zidane” si anume Mohamed Zidan care a marcat doua goluri in meciul din grupe cu Camerun, meci ce s-a incheiat cu scorul de 4-2 in favoarea “faraonilor”.

Dupa parerea mea, sanse mari la castigarea cupei au si gazdele din acest an, Ghana dar cam duce lipsa de jucatori mari cu exceptia lui Michael Essien. Totusi in ultimul timp in Africa s-a format o traditie ca echipele ce organizeaza turneul final sa fie si castigatoare(in 2004 Tunisia a organizat si a castigat, iar in 2006 acelasi lucru s-a intamplat cu Egiptul.) Desi aceste 3 echipe sunt situate ca mari favorite nu sunt excluse surprizele. Totusi eu raman suporter al leilor neinblanziti si imi doresc sa ajunga cel putin pana in finala si mi-ar placea in mod deosebit sa si castige. Camerunul cu unul dintre cei mai in forma atacanti din Europa, Samuel Eto’o si un capitan carismatic in care sta defensiva leilor, Rigobert Song pot cucerii pentru a 5-a oara in istorie Africa Cup of Nations.

Ulterior, cand competitia se apropia de final, Edy a comentat:

Si iata ca am ajuns si in semifinalele Cupei Africii pe natiuni. In sferturile de finala pana la urma nu s-a produs nici o surpriza in privinta echipelor calificate. Am avut parte de 4 meciuri bune si spectaculoase in care s-a marcat mult si chiar am avut parte de cea mai mare diferenta de scor de la Cupa Africii din toate cele 26 de editii ale acestei competitii. Este vorba despre Coasta de fildes – Guinea, meci incheiat cu victoria elefantilor cu scorul de 5-0. Un meci ce mi s-a parut ok, cu un gol marcat in prima repriza era clar ca favorita la castigarea competitiei nu va avea un meci greu dar nimeni nu putea anticipa dezastrul ce avea sa se abata asupra Guineii, din a doua repriza cand, dupa golul lui Drogba din minutul 70 s-au marcat  inca 3 goluri foarte lejer si astfel s-a ajuns la cea mai mare diferenta de scor din istoria acestei competitii. (Read more)

Coasta de fildes are un lot foarte valoros, cu siguranta cel mai valoros lot din toata Africa. Dupa cum arata lucrurile au sanse foarte mari la cucerirea trofeului si poate cine stie, chiar vor ajunge in semifinalele campionatului mondial din 2010. Celalat sfert de finala de duminica s-a incheiat cu victoria gazdelor competitiei, Ghana invignand Nigeria cu scorul de 2-1 dupa ce a fost condusa cu 1-0 de nigerieni si la scorul de 1-1, desi au ramas in 10 jucatori, au reusit  sa intoarca scorul in favoarea lor si sa mearga mai departe in semifinale. Luni am avut parte de cel mai frumos gol de la Africa Cup of Nation 2008, reusita lui Manucho din meciul Egipt – Angola a fost una cu adevarat de senzatie insa nu a reusit sa califice “antilopele” mai departe. Angolezii au fost infranti cu scorul de 2-1 si as spune eu oarecum nemeritat dupa un gol din penalty ,care nu prea a fost penalty, si o deviere mai mult decat norocoasa, in stilul lui Pipo Inzaghi. Cu toate acestea Egiptul este echipa care merge mai departe.

Favorita mea, Camerunul a reusit sa se impuna in fata tuisienilor in prelungiri cu scorul de 3-2 intr-un meci dramatic in care leii neimblanziti au condus cu 2-0 insa au fost egalati in minutul 80, ceea ce ar fii trebuit sa motiveze echipa tunisienilor insa se pare ca nu a fost cazul. Desi Eto’o nu a fost in mare forma celelat atacant al Camerunului, Stephane Mbia, a facut meciul vietii marcand de 2 ori pentru calificarea in careul de asi al competitiei.

Semifinalele se anunta meciuri de foc, incepand cu reeditarea finalei de anul trecut dintre Egipt si Coasta de fildes, in care “elefantii” cauta revansa dupa un meci pierdut la penaltyuri. In celalt meci se vor infrunta gazda competiei, Ghana si ultima calificata Camerunul. In acest meci Ghana va beneficia nu numai de avantajul terenului propriu ci si de o zi in plus de odihna si de faptul ca leii neimblanziti au jucat  prelungiri cu tunisienii.

Ben/Misu

Subiectele abordate de el sunt, dupa cum v-ati astepta, mai „geeky”. Aici putem totusi sa ne folosim de arhive ca sa va dam mici mostre.

Misu urmareste fenomenul Cloverfield si vorbeste mai intai depre legendarul sau teaser:

Imaginaţi-vă cum ar fi fost să vedeţi aşa ceva pe ecranul cinematografului, întrbându-vă „La ce naiba mă uit…?” Nici măcar titlul nu apare… Tot ce ştiam la vremea aceea era că filmul avea să pară a fi făcut cu o cameră obişnuită, de un amator, şi că „ceva” călca în picioare New Yorkul. Umătoarele luni au adus cu sine site-uri enigmatice, virale, discuţii pe forumuri… Filmul se năştea, practic, pe ‘net.
Săptămâna trecută am avut în sfârşit ocazia să vedem produsul final. A reuşit el să ne împlinească aşteptările? Sau a suferit soarta lui Snakes on a Plane sau Grindhouse, la rândul lor intens analizate pe Internet, dar deloc impresionante la box-office?
În ceea ce mă priveşte, Cloverfield a fost mai mult decât satisfăcător. Din nefericire, toate trailerele, teaserele şi viralele îmi stricaseră deja povestea, dar asta nu a redus deloc plăcerea vizionării. Cloverfield reuşeşte să impresioneze în primul rând datorită ideii de a da perspectiva nu celor care încearcă să facă faţă monstrului, ci sărmanilor care aleargă disperaţi pe străzi. Asta face ca filmul să fie de o intensitate mai rar văzută în filmele comerciale de azi. Ce-i drept, personajele nu sunt foarte bine construite, dar am ajuns chiar să-mi pese de ele către final.

De remarcat ca Misu a facut greseala de a-i da lui Elbu un link cu o inregistrare a filmului la doar trei zile dupa premiera. Deloc surpinzator, Elbu l-a pus pe blog. Evident, traficul a explodat – doar era unul din putinele bloguri din lume care iti dezvaluia cum arata mosntrul din Cloverfield! (Mare subiect de discutii pe vremea aia.)

Misu face elogiul unei benzi desenate care ii va inspira o porecla (nu, nu Ben) si il va aduce fata in fata cu perfectiunea:

De câte ori vi s-a întâmplat să vă întâlniţi cu perfecţiunea? De câte ori aţi văzut sau auzit (sau, cum am văzut într-un genial film de anul trecut, aţi gustat…) o operă de artă atât de frumoasă, încât v-a lăsat făr cuvinte? Ei bine, recunosc că am trăit o astfel de experienţă citind ultimul număr al excelentei serii Y – The Last Man, scrisă de Brain K. Vaughan, o bandă desenată care analizează dintr-o perspectivă nouă o premisă veche: cum ar fi viaţa pentru un bărbat rămas singur într-o lume a femeilor?

„Cum?” , veţi gândi, „o bandă desenată…!?” Da, dragi cititori: vă rog să renunţaţi măcar de data aceasta la prejudecata că benzile desenate sunt doar povestioare imature, penibile şi pline de clişee. Banda desenată este şi literatură, şi artă plastică şi, ca atare, poate fi la fel de valoroasă ca un roman bun sau o pictură reuşită… sau la fel de proastă ca o carte de duzină sau un kitsch vizual.
Dar mă îndepărtez de subiect… Cert este că acest număr 60 al seriei pe care o urmăresc de aproape 2 ani din cei 5 de când se publică mi se pare nici mai mult nici mai puţin decât perfect. Şi asta în condiţiile în care, practic, nu se întâmplă nimic din punct de vedere al acţiunii. Flashback-uri, discuţii, caracterizare şi evoluţie de personaj – cam cu asta ne tratează autorul. Şi totuşi, toate acestea sunt realizate cu o îndemânare de artist care rivalizează cu talentul oricărui mare scriitor. Vaughan evită subtil clişeele şi ne oferă scene atât emoţionante (şi nu în sensul lacrimogen-telenovelistic), cât şi simbolice, fără să uite de trimiterile mereu interesante sau chiar amuzante la alte întâmplări şi personaje din serie, precum şi la elemente ale vieţii şi culturii din lumea reală (am fost plăcut surprins de modul în care tratează politica mondială în special). Ceva totuşi îi lipseşte acestui număr, pe lângă acţiune: umorul prezent la totul pasul în episoadele precedente. Însă nu numai că acest fapt nu dăunează calităţii, ci maturitatea pe care o câştigă povestea se potriveşte de minune cu finalul de drum.

Comentand cateva din filmele nominalizate la Oscar (cu predictii):

There Wll Be Blood: Filmul nu este deloc uşor de urmărit: personaje stranii, imperfecte, cu motivaţii dubioase, conflicte dure, însă subtile, un substrat religios şi un final dificil de înţeles – toate astea îţi pot strica plăcerea vizionării, dar dacă treci peste ele şi priveşti filmul în profunzime, vei vedea cu adevărat valoarea sa.
Pe ce aş paria? Fie Cel mai bun film, fie Cel mai bun regizor (unul dintre premii va ajunge la cel de-al doilea film pe care vi-l prezint), dar 100% pariez pe Cel mai bun actor.
Nota mea: 10 din 10 (a nu se înţelege că e perfect, dar sunt într-o dispoziţie generoasă)

No Country for Old Men: Dacă v-am avertizat că precedentul ar putea fi plictisitor, acelaşi lucru NU se poate spune despre No Country, care la suprafaţă ar părea un simplu film cu criminali, poliţişti şi mulţi, mulţi bani care ajung pe mâna cui nu trebuie. Dar scenariul în acelaşi timp tensionant, amuzant şi înspăimântător în dulcele stil al fraţilor Coen face din film o experienţă unică. Adăugaţi la asta o imagine superbă şi câteva interpretări excelente (iese în evidenţă Javier Bardem în rolul unui criminal psihopat) şi obţineţi o realizare cinematografică extraordinară.
Pe ce aş paria? Cel mai bun film sau Cel mai bun regizor (unul dintre ele se va duce la TWBB), Cel mai bun scenariu adaptat, Cel mai bun actor într-un rol secundar, Cea mai bună imagine.
Filmul ăsta va fi marele câştigător al Oscarurilor de anul acesta.
Nota mea: 10 din 10

Juno: După două filme violente şi tensionante, o comedie ar fi numai bună… Totuşi, nu cred că Juno este în esenţă comic pentru că îşi prezintă subiectul la modul cel mai serios. Nu pot nega însă că filmul te face să te simţi bine, are un final fericit, are replici amuzante mai multe decât toţi nominalizaţii la Oscaruri la un loc… Ce să mai, Juno este un film plăcut, haios şi deloc plictisitor, un fel de antidot la seriozitatea altor nominalizaţi precum TWBB.
Pe ce aş paria? Cel mai bun scenariu original şi nimic mai mult.
Nota mea: 8 din 10

A promis ca va face recenzii episod de episod pentru Lost. Nu s-a tinut de promisiune. A analizat doar primul episod; prin comentarii, a descris impresii in timp ce urmarea episodul la foarte putin timp dupa transmisiunea americana (din nou, un soi de live-blogging). Se poate lauda ca aceasta analiza live plus articolul in sine au precedat cu ore bune articolul omolog al prestigiosului (si infinit mai popularului) tvblog :D. Din pacate, o mare parte din articol era concentrata in comentarii (cea mai interesanta parte de altfel, o discutie foarte vioaie cu maestrul Elbu, impreuna cu cetateanul imperial VanDall), asadar s-a pierdut, dar iata o bucata din articolul ramas:

Până acum, fiecare început de sezon era greoi, erau necesare câteva luni ca serialul să se pună serios în mişcare. Puteţi însă să spuneţi adio acestei lentori – nu ştiu dacă motivul este lungimea mai mică a sezonului sau programarea definitivă a unui sfârşit pentru LOST în 2010, însă e clar că scenariştii s-au pus pe treabă şi nu mai au de gând să ne ofere timpi morţi…
…Alte lucruri demne de remarcat ar fi micile revelaţii despre viitor – existenţa aşa-numitului grup „Oceanic 6” (dacă Jack, Kate şi Hurley sunt primii trei supravieţuitori scăpaţi de pe insulă, care ar fi ceilalţi?), materializarea morţilor dincolo de limitele insulei; în plus, ni se confirmă şi unele speculaţii – Naomi chiar vroia ca amicii săi să ajungă cu orice preţ pe insulă, ceva împiedică orice fel de aeronavă să zboare în siguranţă (observaţi mersul neregulat  al elicopterului de la sfârşit) şi, nu în ultmul rând, insula chiar vrea ca cei care au scăpat să se întoarcă….
…În ansamblu, episodul a fost cu siguranţă reuşit: chiar dacă nu ne-a lăsat cu gura căscată, ne-a reintrodus perfect în ritmul naraţiunii şi ne-a dat destule mici dezvăluiri. Să sperăm că, spre deosebire de ultimele două sezoane, care au fluctuat destul de mult din punct de vedere al calităţii, anul acesta să avem parte din un nivel constant.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: