Stop Sesiune

11 Iunie 2010

Vai de mine, au trecut cele mai exasperante 12 zile din viata mea. Nu am crezut nici o clipa ca sesiunea poate fi atat de turbata si atat de nemiloasa cu noi, bieti studenti, cautatori de cunoastere cu ambitia glorioasa de a reusi pretutindeni. Scuza mea pentru care nu am mai scris nimic e cat se poate de clara si la obiect devreme ce am avut 6 examene foarte dificile inghesuite pe un spatiu extrem de restrans ca a trebuit sa fac fata unui ciclu aparent interminabil de zi de examen, zi de invatat, zi de examen, zi de invatat etc. Citește restul acestei intrări »


LOST pentru toata lumea

28 Mai 2010

Nu sunt mare fan al serialelor si tocmai d-asta cele pe care le urmaresc pot sa le numar pe degetele de la o mana ce indica „peace” adica Lost si South Park. Acum ca Lost s-a terminat nu mai ramane decat south park care oricum e in vacanta. Insa nu asta conteaza, ceea ce conteaza este ca dupa atata timp de vizionat lost (3 ani?) m-am hotarat sa scriu primul meu articol despre acest serial minunat, articol pe care va invit sa il lecturati alaturi de cana cu cafea/ceai la ora 5. Citește restul acestei intrări »


Guiness day

11 Mai 2010

O zi slaba rau de tot. I think I just failed today; I don’t know it for certain but I presume it’s a fail!

Deci, cum zicea oare Napoleon? Ceva de genul: „Cand castigi poti sa bei pentru a sarbatori, dar cand pierzi e cu adevarat necesar sa bei” (citez din memorie si acest lucru aduce dupa sine multe carente in exprimare). Deci, cum sarbatorim o infrangere? Asa:

Admirati sticla in toata splendoarea ei, un Guiness adevarat, la sticla, in Romania! Totul e superb in legatura cu aceasta bere, forma sticlei este divina, cioplita de insasi mana zeului berii la irlandezi, culoarea sticlei este absolut incantatoare inlacrimandu-ti ochii doar privind atent fiecare detaliu nespus de pretios. Imediat ce o deschizi spuma isi face aparitia fermecator ca intr-un basm, dar conceputa atat de atent incat sa nu dai nici macar un strop pe afara. Culoarea berii mai departe este de un brun nesfarsit in care te adancesti in cele mai miraculoase vise ale naturii umane, un negru la care doar visezi. Si duci paharul la gura si iti dai seama ca totul e degeaba: gustul te lasa perplex. Nu mai beau.


1050Ron

10 Mai 2010

Astazi am avut o revelatie. Am realizat ca in lume nu exista decat doua tipuri de oameni: cei care isi doresc sa mearga la Bob Dylan la concert si cei care si-au procurat bilete si vor merge cu siguranta la concertul lui Bob Dylan. Si totodata, aceasta a doua categorie de oameni se imparte la randul ei in alte doua: cei care merg la Bob Dylan si stau in picioare si cei care merg la Bob Dylan si vor sta ca bossii pe scaune in tribuna. Tu din ce categorie faci parte? :))

Ma gandeam ca o astfel de zi trebuie celebrata pe masura. Si pur si simplu nu stiam ce ar trebui sa fac cu biletele ca sa ies in evidenta. Ma gandeam initial ca as putea face la fel ca cei mai putin dotati intelectual dintre noi, adica sa ma acopar cu biletele de la Bob Dylan in locul banilor. Cu toate astea ma multumesc si cu atat:

Asa ca ne vedem pe 2 iunie, chit ca sunt in sesiune si de dimineata voi avea examen la cea mai stupida materie de pe semestrul asta (finante) si deja prevad o zi ce va evolua progresiv de la prost la perfect.

P.S. Serios acum, vine cineva la Bob Dylan? 🙂

P.S. 2: Stadionul Iolanda Balas Soter e tot ala de rugby unde am fost la Muse, nu Mihai?


O poveste cu talc

26 Ianuarie 2009

aici a fost ceva. acum nu mai e.


2028: O poveste cu pac-pac

26 Ianuarie 2009

aici nu mai e nimic. sper ca iti convine asa.


And a one, and a two… (Arpagic is now 100% kid-free)

12 Octombrie 2008

Citește restul acestei intrări »