Urasc deziluzia

Te urasc, deziluzie. Te-am urat din primul moment in care ne-am intalnit. Nu mi-ai placut, nu ti-am placut, atunci de ce ma urmaresti?! Simt ca ziua de azi a fost o infrangere totala pe toate planurile si taman azi s-a gasit sa se intoarca.

But, I still expect good news…

Zambet

Undeva in nepatruns, la jumatatea distantei dintre Campiile Asire si Pontus Euxim, intr-un cadru feeric de luna in descrestere, ce lumineaza tainele ascunse ale vietii nimanui, Moartea pandea de dupa o stalactita un tanar visator. Planurile ce i se intrezareau in minte erau legate de porunca Demiurgului, insa nimic nu i se putea distinge in mintea incetosata pentru ca majoritatea erau functii trigonometrice ori asimptote la infinit. Oricum ar fi privit Moartea, rezultatul  era acelasi: „Ahh, nu trebuia sa lipsesc la cursurile de alchimie din tinerete” isi spuse ea in gand. Ecuatia era gresita! Bromul in prezenta de platina/ paladiu nu duce la eliminarea legaturii duble ce s-a format intre adolescentul cu ochii negrii ce priveste in gol focul din sufletul sau si abisul cunoasterii.

Era o noapte speciala, Styxul insusi era agitat. Baiatul cu medalion de plumb la gat in continuare incerca sa isi fortifice legatura spirituala (sau sa fi fost neurala?!) cu absolutul luciferic, insa Moartea era acolo… nu-l scapa din ochi o clipa. Un sarut amar al vantului, ducea absurdul la un alt nivel in momentul in care personajelor deja prezente li se mai adauga o fantasma, considerata de Moarte un aliat, iar de baiat un simplu pas se aproprie de cel mai tanar pe nesimtite. Suflul rece ingheta peisajul. Lumina lunii tremura in drumul ei spre pamant in timp ce ultima aparitie era acum in spatele lui apasandu-i cu unghia ingereasca pe Marul lui Adam. Moartea nu mai rezista tensiunii, iesind din ascunzatoare si dand la o parte buruieniile ce aveau rol de camuflaj a vorbit pentru intaia oara: „Multa bafta baiete, o sa ai nevoie!” . Insa nu se putea termina astfel, asa ca inainte de a pleca si-a amintit ca de fapt intotdeauna era manierata si a facut prezentarile de rigoare: „faceti cunostinta cu bacalaureatul!”

Baiatul va zambi in continuare…

Matri-what?

Marius: Avem 2 matrici deci. Da chiar, cum e corect matrici sau matrice? Pentru forma de la plural ma refer…

Profa: E corect oricum. Matrici, matrice nu conteaza.

Eu: Matrix, tata!!

Si eu care credeam…

ca Lost e popular in Romania.

Link primit de la tovarasul Elbu. Sa traiti, domn’ comisar!

Finalul clasei a XII-a

Eu zic ca merita un loc pe bloguletul nostru:

Excelenta treaba, Mihai! Nu lasi nici un moment stacheta sa cada 🙂

Noi acia nu votam!

Sursa imagine: inbalarii

Cel mai frumos lucru de pe fata Pamantului

Twitter

Twitter fail.

Poate va intrebati ce e asta? Hmm… e cam greu de spus avand in vedere ca pana in momentul de fata nu m-a fascinat, dar din cate pot intelege eu e ceva de genul unui sms pe care il dai intregii listei tale de prieteni asta pentru ca nu poti scrie nimic mai mult decat 160 de caractere. E un fel de a-ti anunta amicii cu ce te ocupi. Bineinteles ca e cam nefolositor pentru unul ca mine sau ca Mihai pentru ca nu are cine sa ne urmareasca sau pe cine sa intereseze ce facem noi. (ma rog nu sunt sigur in cazul lui Mihai). Prin urmare isi gaseste o oarecare utilizare in cazul vipurilor/starurilor care scriu ce stilou folosesc cand semneaza autografe sau ce melodia au ascultat de dimineata cand s-au trezit.

Festivalul Babel: Piro-Teatru

Iunie ar trebui sa insemne pentru targovisteni mai mult decat furtuni, alegeri si (pentru unii) examene. Din 2007 incoace, oamenii de cultura de pe la noi fac gestul admirabil de a organiza un festival de teatru (si nu numai) cu adevarat original: Babel. Fara urma de indoiala, am sa repet ce am zis prima data cand am fost la un eveniment marca Babel: asta-i cel mai bun lucru care s-a intamplat vreodata in orasul asta. Si pentru ca se apropie (sper) editia de anul acesta, am sa va prezint in cateva articole ce inseamna fenomenul Babel, in speranta ca am sa va atrag sa veniti la festival. Merita.

Pentru inceput, am ales spectacolul care pentru mine ocupa un loc aparte: „jocurile cu flacari si artificii”, cum spune programul oficial sau, cum ii zic eu, „piro-teatru”.

XBox Natal

Doamnelor si domnilor, bine ati venit in viitor. Microsoft a lansat ieri noul lor controller pentru XBox 360 si… surpriza! Controllerul esti TU.

Da. Un sistem de motion capture care analizeaza miscarile corpului si le transforma in comenzi pentru consola. Daca aveti in minte imaginea lui Tom Cruise jucandu-se cu imagini cu propriile maini in Minority Report, Natal e acelasi concept, dar dus la extrem – insa de data asta nu e un SF, ci Microsoft chiar are de gand sa lanseze asta.

Bineinteles, exista multe probleme probabile cu Natal: motion capture la tine acasa suna bine pe hartie, dar cat de bine va functiona in realitate? La Hollywood, cand se scaneaza corpurile actorilor pentru efecte speciale (ganditi-va la „actori” precum Gollum sau Dr. Manhattan), se folosesc costume speciale si aparatura sofisticata. Oare Natal se va ridica la nivelul asteptarilor? Plus: ganditi-va ce ar insemna ca jocurile sa treaca de fapt in realitate prin Natal. Ar trebui oare sa invat arte martiale pe bune doar ca sa pot juca Mortal Kombat? Nu am sa obosesc alergand pe loc ca bezmeticul la FIFA? N-o sa ma doara bratele dupa ce conduc o ora in NFS?

Ca rezultatul final nu va fi pe masura asteptarilor imense, e o certitudine. Pana atunci insa, dati-mi voie sa visez privind Natal in functiune.

De la Vlad

Un scurt clip video pe care Vlad m-a rugat sa il postez pe blog; cum nimeni nu prea se mai ocupa de asta acum a decis el sa preia initiativa: