LOST pentru toata lumea

28 Mai 2010

Nu sunt mare fan al serialelor si tocmai d-asta cele pe care le urmaresc pot sa le numar pe degetele de la o mana ce indica „peace” adica Lost si South Park. Acum ca Lost s-a terminat nu mai ramane decat south park care oricum e in vacanta. Insa nu asta conteaza, ceea ce conteaza este ca dupa atata timp de vizionat lost (3 ani?) m-am hotarat sa scriu primul meu articol despre acest serial minunat, articol pe care va invit sa il lecturati alaturi de cana cu cafea/ceai la ora 5. Citește restul acestei intrări »


„You have to lift it up.”

25 Mai 2010

Lost – „The End” – 23/05/2010 – nota 10+

Stiinta. Stiinta iti descopera drumul care ti se asterne inainte. Doar stiinta te poate ajuta sa supravietuiesti. Insa ea poate doar sa iti arate Raul, nu sa il izgoneasca.

Credinta. Credinta te va duce pe drumuri intunecate. Credinta te va tari prin noroi si te va ridica la lumina, dar vei fi oricum prea orb sa iti dai seama pe moment unde esti. Insa numai credinta poate invinge Raul.

Credinta spune ca toate au un rost. Nu-i adevarat. Stiinta spune ca toate au un motiv. Nu-i adevarat. Adevarul e ca fara oricare din ele, ne lipseste un motiv, sau ne lipseste un rost. Fara oricare din ele, suntem la fel de orbi, la fel de creduli, la fel de eronati in drumul pe care pasim.

Fara ele, suntem

pierduti.

Stiu ca maine, sau peste o saptamana, sau peste un an, am sa ma gandesc ca nota data mai sus e mult prea ridicata. Insa cand stau sa ma gandesc ca Lost a sintetizat perfect (in viziunea mea) problema alegerii stiintei sau credintei, si cand stau sa ma gandesc ca mi-a pus in fata idei si povesti si personaje si mistere si glume si replici si ganduri si trimiteri si dragoste si ura si durere si fericire, si cand stau sa ma gandesc cat de mult mi-a placut drumul asta, pot spune cu mana pe inima: merita.

Mai multe, maine.

PS Vorbeam mai devreme de finalul Ashes to Ashes. Pe bune de nu au fost identice finalurile. Alte personaje, alt cadru, dar povestea si mesajul, aceleasi. Purgatoriul e rost de frumusete in arta, fie ca artistul e din secolul XIII sau XXI.

PPS Muzica aleasa pentru postarea asta este o suita de cantece compuse ca mesaj de adio de la niste artisti catre fanii lor, si catre ei insisi.


The End is nigh

23 Mai 2010

In cazul in care nu locuiti sub un bolovan pe fundul oceanului, stiti ca diseara este finalul Lost. Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc ca am urmarit serialul asta timp de aproape 5 ani (!), simt nevoia sa spun cateva vorbe, asa, de sfarsit de drum. Scuze, Edy, ca fur fata articolului tau despre Inter, dar…

In fine. In primul rand, tineti minte ca, oricat de bun/prost ar fi episodul de azi, Lost trebuie judecat ca un intreg. Bineinteles, finalul trebuie sa desavarseasca povestea, dar ea nu se reduce doar la „Vreau raspunsul la intrebarea X si vreau sa stiu ce s-a intamplat cu personajul Y.” Ca tot veni vorba de personaje, nu uitati de ele; povestea a fost doar un pretext sa cunoastem vietile acestor oameni si sa construim din ele o imagine a vietii in general. Din punctul asta de vedere, Lost mi se pare ca a decantat esenta vietii in deceniul 2001-2010, de la lupta prost inteleasa intre credinta si stiinta, la povara unei generatii care a zacut frustrata in umbra paterna si pana la obsesia contemporana de a gasi intelesuri si tipare in orice detaliu absolut neglijabil. Dincolo de asta, retineti si ca scenaristii au declarat ca scopul lor in finalul de serial nu este sa explice totul ca pe o problema de matematica, ci sa rezolve povestile personajelor, ceea ce, sincer, mi se pare ideal din punct de vedere artistic.

Dar destul comentariu, pentru asta vom avea timp si maine (dupa examen si episod :P). Pana atunci, va las cu doua liste, pe care va invit sa le completati voi. Pe de o parte, lista momentelor personale pe care le asociez cu Lost. Pe de alta, lista finalurilor de serial pe care le-am vazut de-a lungul timpului, cu note acordate subiectiv, bineinteles. Sa speram ca Lost o sa intre suficient de sus pe lista a doua.

Namaste si sa ne auzim maine cu bine 🙂 Sunteti bineveniti sa adaugati listelor mele. Listele, deci:

Citește restul acestei intrări »


Sopra tuti siamo noi.

23 Mai 2010

I campioni siamo noi. Am castigat tot ce se putea, am luat cupa italiei, am castigat titlul in cizma si acum am capatat si Cupa Campionilor. Inter e prima echipa din Italia care reuseste sa castige absolut toate cele 3 trofee intr-un singur sezon. Sunt atat de fericit ca nu imi gasesc cuvintele, am reusit dupa 45 de ani sa recapatam Cupa Campionilor. Bravo Inter! Ma inclin in fata voastra si in fine simt fericirea pe care mi-am dorit-o dintodeauna, fericirea de a tine cu o echipa etern-invinsa si muncitoare care a castigat in cele din urma. S-a facut dreptate. Inter a castigat si punct. Suntem cei mai buni.

Pazza Inter!


Epic commercial

21 Mai 2010

Daca nu o faci tu, Mihai, atunci o voi face eu. Iata cea mai buna reclama pentru a descrie cat de important este evenimentul principal din aceasta vara:


Blender djinn

19 Mai 2010

Iti amintesti cand ne doream acelasi lucru si eram impreuna pe aceeasi lungime de unda sperand tot timpul ca viitorul sa ne apropie si mai mult? Ei bine, asta nu s-a intamplat niciodata la persoana intai plural, dar mi-am dorit. Ma gandeam cum ar fi sa existe cu adevarat un Djinn capabil sa iti indeplineasca fiecare vis, fiecare gand, fiecare idee sa ti-o materializeze in ceva ce nu poti simti decat cu sufletul. Imagineaza-ti ca Djinnul pentru a-ti indeplini tie dorinta e nevoit sa foloseasca un blender. Ce ar iesi daca ti-ar lua fiecare dorinta si ti-ar introduce-o in blender si apoi ar porni aparatul? Ce ar iesi? Un amalgam de dorinte implinite intr-o forma hidoasa, inimaginabila si absurda. Djinnul va zambi multumit spre tine si te va intreba sincer daca iti mai doresti ceva. Ce ii raspunzi?

Eu ii raspund ca mai vreau sa imi indeplineasca una. Si apoi inca una si inca una si pana la sfarsitul timpului el o sa imi indeplineasca mie dorinte. Pentru ca doar asa o sa am macar o singura dorinta implinita intr-adevar si anume Djinnul supus mie.


You are my radar detector

17 Mai 2010

Una dintre numeroasele melodii pe care le asculti si apoi iti suna in minte fara voia ta mi-a dat tarcoale astazi toata ziua. Stii, cred ca zilnic ma gasesc inganand ceva si astazi ingan o melodie cu versuri atat de stupide incat par dragute si cu un ritm atat de catchy incat iar o ingan. Damn. Vreti dovada?

Da, stiu si video-ul e atat de funny, doar prin prezenta tipului respectiv 🙂