EREZÍE,erezii, s. f. 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate și care este condamnată de biserica respectivă. 2. Fig. greșeală, eroare, rătăcire
Asta e definitia pe care mi-o ofera dictionarul cu privire la principala trasatura a unui eretic.
Dar eu cred ca exista si alte tipuri de eretici in aceasta lume, eretici ce isi indreapta privirile catre inovatie isi concentreaza atentia si resursele intelectuale in sensul dezvoltarii, invingand in lungul lor drum o serie de opinii conservatoare si inchise cu privire la inovatie. Citește restul acestei intrări »
Sunt tare curios sa aflu cati dintre voi mai sunteti la curent cu muzica romaneasca si mi-ar placea sa vad niste titluri de melodii care v-au atras atentia in anul 2010; totusi cand zic muzica ma refer la altceva decat „pa-para-para-param” -ul clisestic, omniprezent in emisiile comerciale de muzica ale posturilor tv romanesti sau ale radiourilor din tara.
Din ce mi-a trecut mie pe la ureche in anul curent pot spune ca urmatoarele melodii sunt demne sa capete faima si admiratia arpagiciana:
DOC si-a creat un nume in industria muzicala romaneasca si in 2010 a revenit mai plin de viata ca niciodata. Un hip-hop clasic ale carui versuri au fost adaptate la situatia economico-politica actuala.
Probabil va reamintiti de melodia aceasta pe care am postat-o pe blog undeva prin mai. Pot spune ca si cum imi trezeste amintiri placute si o consider in continuare o melodie reusita a bizarilor elefanti 😀
Este evident ca trupele romanesti isi aleg nume din ce in ce mai ciudate si aici intalnim un caz de lipsa cronica de imaginatie. O melodie destul de catchy… pentru ceva cantat in limba romana 🙂
Cred ca i-am vazut live undeva… dar nu imi mai amintesc bine despre ce era vorba, oare de ce?! In fine, mi se pare ca sound-ul baietilor suna occidental si consider ca au potential pentru a se afirma peste granita in viitorul apropiat. Acum ramane de vazut.
Pe astia, sigur i-am vazut live, nu Mihai? De-a lungul anului am ascultat mai multe melodii ce le apartin dar nu pot spune ca mi-a atras vreuna atentia cu exceptia asteia, care chiar este reusita.
Nu stiu cine e „Aeroport”, nici „Simona Ionescu” nu stiu cine e, dar stiu un lucru: simplicitatea acestei melodii ma face sa o ingan de fiecare data cand o aud la radio. Ciudat lucru, nu?
Trebuie sa adaug printre nominalizari si ceva mai putin …alternativ. Asa ca „Ne place” e genul de melodie electronica care… imi place. In plus refrenul mi se pare foarte catchy.
In final, ceva iesit din conventional, asemanator „Planetei Moldova”, nu trebuie cu orice pret sa lipseasca din cadrul nominalizarilor mele. „Regula de aur” este preferata mea, dar daca doriti sa auziti mai multe de la ei incercati pe trilulilu sau youtube.
Mentionez ca ordinea de mai sus este total aleatoare si imi doresc sa aud si din partea voastra nominalizari pentru melodia romaneasca a anului. De asemenea, nu m-ar deranja daca ati veni deja cu un top 5 pentru anul curent.
Cica unul din arpagicieni s-a apucat sa zdringhi-zdringhi la chitara. Penibil, nu? Hai sa radem de el, saptamana de saptamana, pe masura ce incearca sa cante ceva care sa nu ravaseasca urechile publicului.
Astazi, episodul unu: riffuri simple din Seven Nation Army de The White Stripes, It’s Not Over Yet in varianta Klaxons, si Crystalised de The XX.
Vai de mine, au trecut cele mai exasperante 12 zile din viata mea. Nu am crezut nici o clipa ca sesiunea poate fi atat de turbata si atat de nemiloasa cu noi, bieti studenti, cautatori de cunoastere cu ambitia glorioasa de a reusi pretutindeni. Scuza mea pentru care nu am mai scris nimic e cat se poate de clara si la obiect devreme ce am avut 6 examene foarte dificile inghesuite pe un spatiu extrem de restrans ca a trebuit sa fac fata unui ciclu aparent interminabil de zi de examen, zi de invatat, zi de examen, zi de invatat etc. Citește restul acestei intrări »
Nu sunt mare fan al serialelor si tocmai d-asta cele pe care le urmaresc pot sa le numar pe degetele de la o mana ce indica „peace” adica Lost si South Park. Acum ca Lost s-a terminat nu mai ramane decat south park care oricum e in vacanta. Insa nu asta conteaza, ceea ce conteaza este ca dupa atata timp de vizionat lost (3 ani?) m-am hotarat sa scriu primul meu articol despre acest serial minunat, articol pe care va invit sa il lecturati alaturi de cana cu cafea/ceai la ora 5. Citește restul acestei intrări »
I campioni siamo noi. Am castigat tot ce se putea, am luat cupa italiei, am castigat titlul in cizma si acum am capatat si Cupa Campionilor. Inter e prima echipa din Italia care reuseste sa castige absolut toate cele 3 trofee intr-un singur sezon. Sunt atat de fericit ca nu imi gasesc cuvintele, am reusit dupa 45 de ani sa recapatam Cupa Campionilor. Bravo Inter! Ma inclin in fata voastra si in fine simt fericirea pe care mi-am dorit-o dintodeauna, fericirea de a tine cu o echipa etern-invinsa si muncitoare care a castigat in cele din urma. S-a facut dreptate. Inter a castigat si punct. Suntem cei mai buni.
Daca nu o faci tu, Mihai, atunci o voi face eu. Iata cea mai buna reclama pentru a descrie cat de important este evenimentul principal din aceasta vara:
Iti amintesti cand ne doream acelasi lucru si eram impreuna pe aceeasi lungime de unda sperand tot timpul ca viitorul sa ne apropie si mai mult? Ei bine, asta nu s-a intamplat niciodata la persoana intai plural, dar mi-am dorit. Ma gandeam cum ar fi sa existe cu adevarat un Djinn capabil sa iti indeplineasca fiecare vis, fiecare gand, fiecare idee sa ti-o materializeze in ceva ce nu poti simti decat cu sufletul. Imagineaza-ti ca Djinnul pentru a-ti indeplini tie dorinta e nevoit sa foloseasca un blender. Ce ar iesi daca ti-ar lua fiecare dorinta si ti-ar introduce-o in blender si apoi ar porni aparatul? Ce ar iesi? Un amalgam de dorinte implinite intr-o forma hidoasa, inimaginabila si absurda. Djinnul va zambi multumit spre tine si te va intreba sincer daca iti mai doresti ceva. Ce ii raspunzi?
Eu ii raspund ca mai vreau sa imi indeplineasca una. Si apoi inca una si inca una si pana la sfarsitul timpului el o sa imi indeplineasca mie dorinte. Pentru ca doar asa o sa am macar o singura dorinta implinita intr-adevar si anume Djinnul supus mie.
Una dintre numeroasele melodii pe care le asculti si apoi iti suna in minte fara voia ta mi-a dat tarcoale astazi toata ziua. Stii, cred ca zilnic ma gasesc inganand ceva si astazi ingan o melodie cu versuri atat de stupide incat par dragute si cu un ritm atat de catchy incat iar o ingan. Damn. Vreti dovada?
Da, stiu si video-ul e atat de funny, doar prin prezenta tipului respectiv 🙂
O zi slaba rau de tot. I think I just failed today; I don’t know it for certain but I presume it’s a fail!
Deci, cum zicea oare Napoleon? Ceva de genul: „Cand castigi poti sa bei pentru a sarbatori, dar cand pierzi e cu adevarat necesar sa bei” (citez din memorie si acest lucru aduce dupa sine multe carente in exprimare). Deci, cum sarbatorim o infrangere? Asa:
Admirati sticla in toata splendoarea ei, un Guiness adevarat, la sticla, in Romania! Totul e superb in legatura cu aceasta bere, forma sticlei este divina, cioplita de insasi mana zeului berii la irlandezi, culoarea sticlei este absolut incantatoare inlacrimandu-ti ochii doar privind atent fiecare detaliu nespus de pretios. Imediat ce o deschizi spuma isi face aparitia fermecator ca intr-un basm, dar conceputa atat de atent incat sa nu dai nici macar un strop pe afara. Culoarea berii mai departe este de un brun nesfarsit in care te adancesti in cele mai miraculoase vise ale naturii umane, un negru la care doar visezi. Si duci paharul la gura si iti dai seama ca totul e degeaba: gustul te lasa perplex. Nu mai beau.
Astazi am avut o revelatie. Am realizat ca in lume nu exista decat doua tipuri de oameni: cei care isi doresc sa mearga la Bob Dylan la concert si cei care si-au procurat bilete si vor merge cu siguranta la concertul lui Bob Dylan. Si totodata, aceasta a doua categorie de oameni se imparte la randul ei in alte doua: cei care merg la Bob Dylan si stau in picioare si cei care merg la Bob Dylan si vor sta ca bossii pe scaune in tribuna. Tu din ce categorie faci parte? :))
Ma gandeam ca o astfel de zi trebuie celebrata pe masura. Si pur si simplu nu stiam ce ar trebui sa fac cu biletele ca sa ies in evidenta. Ma gandeam initial ca as putea face la fel ca cei mai putin dotati intelectual dintre noi, adica sa ma acopar cu biletele de la Bob Dylan in locul banilor. Cu toate astea ma multumesc si cu atat:
Asa ca ne vedem pe 2 iunie, chit ca sunt in sesiune si de dimineata voi avea examen la cea mai stupida materie de pe semestrul asta (finante) si deja prevad o zi ce va evolua progresiv de la prost la perfect.
P.S. Serios acum, vine cineva la Bob Dylan? 🙂
P.S. 2: Stadionul Iolanda Balas Soter e tot ala de rugby unde am fost la Muse, nu Mihai?
M-am relogat astazi dupa vreme indelungata de vizitat un blog parasit. Care sa fie parola? Ah da, intr-adevar avea dreptate Mihai cand mi-a spus ca parola cu pricina nu o sa o uit niciodata.
Ne-am intors! We’re back. Rescriem istoria pentru viitor si refacem trecutul in cele mai mici detalii. Am revenit sa va impartasim din nou fericirile si frustrarile noastre de zi cu zi si din nou o sa va oferim material de lecturat. Si de data asta o sa facem sa tremure intreaga blogosfera. O sa va simtim sub calcaie mangaindu-ne cu dragoste, iar noi o sa va poruncim alene detalii fara rost.
Numiti-o necromantie, rezurectie, recultivarea Arpagicului sau chiar a doua venire a lui Iisus. Nimic nu se compara cu momentul asta, am revenit. Anunta-ti prietenii, posteaza pe facebook, pune pe twitter, da-i sms lui Mircea Badea in emisiune, pune la status langa maneaua preferata linkul catre noi caci suntem gata sa facem ceea ce ne-am propus de la bun inceput: incredibilul sa fie posibil. Am depasit momentul lui Mihai Kogalniceanu, nu mai e momentul sa scriem mult si fara rost. Nu mai scriem decat genialitati, scriem pentur posteritate, scriem pentru generatiile viitoare, scriem pentru manualele scolare urmatoare ce vor fi inaugurate cu fast de Funeriu in urmatorii doi ani. Dupa mai bine de 100 de ani aplicam ceea ce a zis la vremea respectiva Titu Maiorescu. Suntem gata sa dam un fond formei, suntem pregatiti sa indeplinim visul generatiei pasoptiste, clasiciste, absurde, moderniste, postbelice si chiar optzeciste.
Uitati blogarasii de 2 lei ca zoso, arhi sau Mircea Badea care si-au capatat faima peste noapte. Noi suntem viitorul si voi ne veti sustine!
De ce vreau sa ne sustineti? Pai, zilele trecute vorbeam cu bunica de la tara si imi povestea ce a mai plantat prin gradina. „Da, maica, am pus ceapa, cartofi, fasole si a inceput sa iasa arpagicul”, „arpagicul?!” exclamam eu uimit. „Pai nu mai tii minte ca obisnuiai sa mananci praz cu paine cand erai mai mic?’ „Da mamaie stiu ce e aia arpagic, nu d-asta am ramas perplex.” „Ce ai facut mamaie? Ai ramas prepelix?” … Si d-atunci am avut revelatia ca trebuie sa ne intoarcem la scris, prieteni sa facem cumva sa ne reexprimam opiniile iar voi sa ne aprobati cu aplauze sau sa ne contraziceti aruncand in noi cu rosii. Hai sa va simt, cine e cu mine?
Nu mai imi aduc aminte exact unde am vazut titlul asta, dar mi-a placut, l-am retinut si acum ma folosesc de el. In alta ordine de idei, m-am intors azi din oras bucuros ca am facut si eu o fapta buna. Am gasit un adapost animalutului „pescuit” ieri de pe balcon si nu numai atat i-am gasit si companie si mai presus de toate am gasit si o ingrijitoare foarte atenta: atotputernica mama. A fost ceva neobisnuit sa gasesti un magazin de animalute in Tagoviste. Ma gandeam sa il sun pe Mircea Badea si sa ma adresez precum cei de la revista Felicia: „Mircea, ai vazut un papagal?”. Probabil ca mi-ar fi raspuns ironic ca nu ar strica sa mai uramesc emisiunea lui. (ah, si logic ca o urmaresc) Am auzit ceva ca exista un „pet shop” pe undeva pe la piata 1 mai asa ca am pornit-o intr-a colo, dar recunosc ca nu mi-a placut nimic din ce era in magazinul respectiv. De cum deschideai usa, un miros intepator si dur iti ataca mucoasa nasala. Noroc ca sunt racit! Ghinion ca nu am nasul infundat, inca. Ce sa zic, chiosculetul era plin de pesti, custi,mancare de animale, colivii si tot felul de alte tampenii. Dar unde sunt papagalii? Ah, uite-i dupa usa, in numar de 5. Ma uit eu la ei 2 secunde: „hai saru’mana!”.
Bai ce fac, dau un telefon. Tata imi zice ca suna el un veterinar se intereseaza si informatia va sosi pe calea retelei mobeile cat de curand la mine. Si aflu ca nu departe de magazinul mai sus mentionat se afla un alt magazin. Pet shopul acesta era mai bine pus la punct, mai putin mirositor, mai putin galgagios si toate astea datorita unui singur motiv: nu existau animale in el. Oh Snap! Ok, barem sa ii iau o colivie acuma sa ma duc cu mana in *** nu merge. Vanzatoarea amabila imi arata ce avea ea p-acolo, nu m-a impresionat nimic poate doar o colivie gay picatata intr-un roz fad si un albastru deschis de iti luau ochii. „Ce sa zic, nu se asorteaza cu nimic nici din garderoba mea nici din ce am prin casa”. Keep looking! Si gasesc, o colivie, acelasi model (culori diferite, mai exact alb) si o cumpar impreuna cu niste seminte ca sa hranesc animalu’. Ma interesez putin la vanzatoare cum sta treaba cu hranitul si cu papagalii astia si ea mirata ca nu cunosteam tainele crescutului de pasari exotice ma intreaba cum de am un papagal daca nu cunosc nimic despre el. Eu surad si ii raspund semet: „l-am prins pe terasa” . Ea surprinsa scoate un sunet aseamanator afirmatiei interogative: „da?!?” . Dau sa plec si atunci imi amintesc ca nu stiu cum sa ii dau apa papagalului. Vanzatoare imi ofera instructiuni si in privinta asta si imi zice ca trebuei sa ii iau o adapatoare. „adapawhat?!” Ok, cum dansa nu avea nici un obiect de hidraratare pentru Titilica trebuia sa ma intorc la magazinul care nu era tocmai recomandabil.
M-am intors am luat o adapatoare si am aruncat un ochi si pe la perusii de dupa usa. Acum ca ma uit mai bine, parca parca vad unul frumos. „Da mha, asta e, Titilica te alegi cu companion!” Dar nu e chiar asa, vanzatoare ma anunta ca respectivul era bolnav dar daca eu tin neaparat sa il cumpar mi-l da. Pai ce sa fac cu el bolnav? Imi reindrept atentia spre ceilalti papagali dar toti erau zburliti, loviti pana la urma aleg un altul. Si mai departe ma lovesc de o noua problema oare Titilica e fata sau baiat?!
Tips&Tricks: Daca vreti sa determinati sexul perusului dumneavoastra trebuie sa ii priviti indeaproape nasul. Daca nasul pasarii este deschis (alb) la culoare e femela, daca este de un albastru mai inchis este mascul.
Nici prin cap nu mi-a trecut sa ma uit la nasul lui. Ii dau un telefon lui mama: „Am o sarcina importanta pentru tine: zi-mi ce culoare are nasul lui Titilica?” Mama imi zice ca e gri. „Gri (and i was like wtf?), sigur nu e albastru sau alb?” , raspunsul ramane la fel precum si culoarea ambiguu, deci gri. Ok, hai sa zice ca e albastru dar la urma urmei alt perus nici nu aveam ce sa aleg adica unul bonav, 3 cam fara pene si cel pe care l-am luat ce o fi o fi. Din pacate acasa aveam sa aflu ca defapt aveam in colivie 2 femele. Pacat, dar nici sa il schimb nu ma mai intorc si nici nu am cu ce sa il schimb. Raman asa deocamdata.
Ok, mi-a ajuns cu papagalii/perusii/pasarile pentru 2 zile. Job done!
Ce faci cand esti plictisit si nu gasesti nimic sa iti alini cea mai indispusa stare posibila? Simplu, te apuci si prinzi papagali! Pai hai ca va impartasesc cateva din tainele celui mai iscusit vanator de pe taramurile muntenesti din partea Campiei inalte a Targovistei. Acum sunt un fel de hunter purtator de pet, pagubele pana acum inca se lasa asteptate, dar cred ca zilele viitoare o sa aibe de suferit portofelul meu in cel mai bun caz.
Tzitzilica inaintea calvarului, pe uscatorul de haine de pe balcon
Cum stateam eu intins in canapea si ma prefaceam ca citesc o carte, foarte interesanta de altfel, dar mintea imi galopa gales in alte unghiuri ale imaginatiei decat ceea ce trebuia sa vad legat de carte, tata face o remarca neasteptata pentru cineva care este mult prea ocupat cu urlatul in telefoane: „Ce pasare frumoasa!”. „Ce naiba, iar face misto de mine?” gandesc eu repede, dar hai ca ma ridic, las cartea pe masa deschisa la pagina la care ma chinui de ieri sa citesc si ce vad… o pasare.
Tzitzilica in cusca improvizata
„Ce inaripata e asta, vrabiuta?” gandesc eu, nereusind sa vizualizez indeaproape pasarea. „Bai sa fiu albastru, e un papagal!! Ce poate sa caute un papagal la mine pe terasa? Adica, hai sa fim seriosi acum e un frig afara cine a mai vazut papagali in Romania inafara de cei de la tv?!” Curioasa sitatuatie, acum puneti-va si voi in situatia mea sa vezi o pasare deosebita pe o temperatura de iti clantane dintii in gura si sa gandesti sa actionezi. „Mi-e frig. Poate ca si papagalului ii e frig, hai incasa cu el!”
Zis si facut, am luat niste paine am aruncat pe balcon. Nimic. Am aruncat-o in casa. Nimic. Astept. Nimic. Ok, astept mai mult. Oooo, miscare, incepe sa zboare si se apropie de usa, dau perdeaua la o parte si ta-daaaaaa. Un papagal, la mine in casa. Atat! Cine e mai bun ca mine la prins pasari cu colorit exotic?! „ok, e in casa, dar ce naiba fac cu el?”. Mama era in culmea fericirii, deja incepuse sa ii vorbeasca. Papagalul ce sa ii ceri, papagal: „cirip, cirip, pirip, tz tz”. „Mai ai de exersat,tata!”. Ma gandeam ca trebuie sa fi zburat de la cineva si a ajuns la mine pe balcon, am intrebat administratorul blocului si cica nimeni in tot blocul nu are papagali. Eh, atunci asta e, il pastrez si cu asta basta. Mama, acum ai mai multe guri de hranit, de parca nu erau de ajunsi pestii si cu mine acum te-ai ales si cu un papagal.
Iar ne intalnim? Din nou doar noi 2, fata in fata, ne masuram din priviri. Clipesti fara sa vrei, imi atragi atentia cu un zambet fad, dar ce ma inspaimanta este ca tu stii ce gandesc eu fara sa iti transmit asta in vreun fel. Cum reusesti? Care e secretul tau? Iar las libere degetele sa alerge pe tastatura iar tu nu poti face nimic sa ma opresti. Hai, incearca! Te misti prea incet, mai incearca o data! Nu reusesti, vezi tu, degeaba imi stii gandurile daca nu poti face nimic sa ma opresti. Dar eu oare pot sa te opresc pe tine? Pot sa te inchid intr-un spatiu vid fara ca tu sa stii? E greu, dar eu spre deosebire de tine am sansa de a incerca asta.
Da, vorbesc cu o foaie de hartie. De cate zile ma chinui sa te mazgalesc fara sens? A cata oara e cand ma privesti, alba… ? A treia, a patra? Le-am pierdut randul, nu mai imi aduc aminte acum, nu mai imi aduc aminte de tine. Ce gandesc? Zi repede. Da, ai dreptate vroiam sa scriu aici sa imi re-exersez abilitatile de dezvoltare a unei idei(care idee?).Sunt un om al ideilor! Scriu ca sa ma trezesc, scriu ca sa ma intelegi, scriu pentru ca numai asa pot trece neobservat (crezi?). O saptamana grea, una si mai grea si se inmultesc pe zi ce trece. Incoerent. Prea incoerent pentru a fi considerat capabil. Stiu ca sunt capabil. Stiu ca ma pot regasi. Stiu ca pot exista pe veci! Da, stim amandoi. Dar oare putem amandoi?
M-am hotarat sa fac si eu topul celor mai bune melodii (in opinia mea) pe anul 2009 ca deh, doar sunt si eu ascultator de cursa lunga acum.
Pentru cei care ma cunosc cat de cat stiu dinainte sa scriu articolul cine e pe primul loc dar totusi nu pot sa ii las sa se multumeaca doar cu atat.
Locul 1: Phoenix – 1901
Pentru ca: „electrizanta, dansabila, distractiva, energetica, memorabila.” citat din Mihai.
E greu sa mai adaug ceva la atributele acestea dar da, cred ca este si cea mai frumoasa melodie pe anul acesta.
Locul 2: Arctic Monkeys – Cornerstone
Videoul nu e prea atractiv stiu, dar melodia mi-a placut de prima data cand am ascultat-o. Mi se pare ca inceputul suna a basm si restul e doar feerie.
Locul 3: Basement Jaxx -Raindrops
Cea mai energica melodie de anul asta. Mi-a oferit inspiratie suficienta in timp ce ma pregateam pentru bacalaureat 🙂 Video-ul e cam creepy imo, dar negativul melodiei e adorabil.
Locul 4: Kasabian – Underdog
Cea mai placuta la auditie melodie realizata vreodata de rockerii de la Kasabian. Am vrut la un moment dar sa o pun sonerie la telefon… dar cand am vazut trailerul de la Kick-Ass pus de Mihai am renuntat 😛
Locul 5: Jay-z feat. Alicia Keys – Empire State of Mind
Poate ca intr-adevar, Blueprint 3 nu este un album demn de bagat in seama, dar atunci cand vine vorba de o melodie despre New York e greu sa nu o bagi in seama, nu?! Mai ales ca Nas a lasat o mostenire grea in spate prin N.Y. State of Mind.
Locul 6: The Big Pink – Dominos
Genul de melodie care mi s-a parut o mare porcarie a reusit sa ajunga pe locul 6 in topul meu. WTF?! Pai primele doua dati cand am auzit-o ma facea sa schimb canalul dar a doua zi m-am trezit cantand-o asa ca a trebuit sa ii dau o sansa, si a meritat!
Locul 7: The xx – Islands / Crystalised
Greu, greu sa aleg locul 7. The xx merita pentru ca e un sound nou pentru mine si totodata foarte placut. Atat Islands cat si Crystalised mi se par niste melodii foarte bune si le-am indragit de la prima auditie.
Locul 8: Dizzee Rascal – Bonkers
Some people think I’m bonkers but I just think I’m free. ‘nuff said.
Locul 9: Bob Dylan – Must be Santa
Un colind? in lista cu cele mai bune melodii ale anului??? Da… pai, e lista mea. In plus are video misto!
Locul 10: Phoenix – Lisztomania
Wolfgang Amadeus Phoenix este albumul anului si merita sa aiba cel putin doua melodii in top 10. Rock on! =)
Publicat de arpagic 
Doar un fir de Arpagic 