All good things…

de Misu

Nu vreau aici sa fac prozelitism pentru un serial. Mi-e de ajuns ideea ca, peste ani de zile, lumea o sa se uite in urma la el ca la o adevarata realizare artistica.

S-a terminat Battlestar Galactica, pentru ca despre el era vorba. Si o data cu el, televiziunea a mai pierdut cateva puncte din IQ. Multi o sa comenteze valoarea ultimului episod, modul in care raspunde la intrebarile ramase, modul in care incheie povestile personajelor etcetera etcetera. Eu nu. Adevarul e foarte simplu: Battlestar Galactica a fost o opera monumentala. Sunt multe seriale bune la TV, multe filme bune la cinema, dar oare cate dintre ele sunt suficient de semnificative incat sa ramana in memoria colectiva a omenirii? Cate sunt indeajuns de importante incat sa se inradacineze chiar si in vietile celor care nu au fost de fata la premiera respectivelor opere? BSG va fi una din acestea.

Battlestar Galactica este mai mult decat o distractie. Merge dincolo de placerea imediata a actiunii incitante, a dialogului incarcat sau a ideilor inteligente. Seriale destepte au fost si vor fi (vezi Lost), dar seriale care sa vorbeasca despre umanitate, cu tot bagajul ei, la un nivel atat de profund nu gasesti chiar asa de des. BSG nu este povestea unor oameni, ci povestea Omului. BSG nu este un studiu de caz, ci o analiza exhaustiva a omenirii. BSG nu e un roman SF (oricat de bun), ci un roman de Dostoievski. BSG este arta, BSG este stiinta, BSG este suflet. Battlestar Galactica este sinteza culturii noastre contemporane, este o oglinda a vietii omului la inceput tumultuos de secol XXI.

Spun „este”, si nu „a fost”. Nu-i vremea sa o jelim. Pentru ca, asemenea batranei nave care ii da numele, Battlestar Galactica este credincioasa celor care au nevoie de ea si va fi acolo ori de cate ori se vor intoarce la ea.

So say we all!

Battlestar Galactica – „Sometimes a Great Notion”

de Misu

Gri. Stiu ca BSG a fost mereu asa, dar abia acum inteleg rostul culorii asteia.

Ce-am aflat? Am aflat adevarata natura a Celui de-al Treisprezecelea Trib, am aflat ce s-a intamplat cu Pamantul, am aflat de unde veneau Cei Cinci. Si da, am aflat in sfarsit cine e Al Cincilea.

Dar astea nu conteaza. Ceea ce a facut episodul asta a fost sa puna tragedia umana pe primul plan, poate mai tare ca niciodata de-a lungul serialului. In fond, e o poveste despre oameni. Oameni care vor, oameni care spera, oameni care vad lumina chiar si unde e intuneric. Cu totii au inteles in episodul asta ca lumina si speranta nu sunt doar cuvinte goale de spus in fata poporului. Sunt lucruri pentru care trebuie sa te lupti – dar e al naibii de greu sa faci asta. E al naibii de greu sa nu te lasi sedus de usurinta disperarii, e al naibii de greu sa nu cedezi in fata pesimismului, e al naibii de greu sa fii altfel decat gri. E al naibii de greu sa lupti cand stii ca totul se va repeta la nesfarsit…

Si totusi, Tigh ne-a aratat la final ca si in cel mai cenusii ape poate sta lumina unei renasteri. Si, daca stam sa ne gandim, lumina e aceeasi si pentru oameni, si pentru masinarii.

Imi pare rau ca postul asta este cam de neinteles pentru ne-fanii BSG, dar am simtit nevoia sa imi notez gandurile.

So say we all!

McCain/Palin sau…

postat de Ben

Daca urmariti Battlestar Galactica, nu aveti cum sa nu fi facut legatura. Cei de la io9 ne prezinta o scurta istorie a reactiei fanilor BSG la anuntarea alegerii lui Palin. Eu tot cu Cylonii tin…

Asemanarea nu e doar vizuala, McCain si Tigh au destule alte asemanari.

Arpagic la Comic-Con! (Partea a II-a)

postat de Ben

S-a terminat şi Comic-Conul de anul ăsta. Comparativ cu alţi ani, nu a fost extrem de spectaculos (ceva care să „rupă gura târgului” nu prea s-a văzut), dar a fost uniform excelent.