Cronicar dupa ureche: Paranormal Activity

27 Noiembrie 2009

postare de pe 2189km; un film despre care am mai vorbit

Am iesit de la film acum exact o ora si zece minute. Imi ridic mana inspre veioza de deasupra si o privesc in lumina. Tremura. Si nu e un tremur constant de genul „m-a prins ploaia si mi-e frig”, ci unul haotic, nelinistitor, care spune un lucru simplu: mi-e frica.

Sa fie clar: Paranormal Activity e un film previzibil. Povestea ati vazut-o de nenumarate ori, iar pe la mijlocul filmului va dati seama ca nu exista decat doua finaluri posibile, dintre care, evident, unul chiar se intampla (desi finalul nu devine clar decat cu 10 secunde inainte sa se faca ecranul negru). Chiar si ideea care scoate filmul in evidenta – faptul ca e prezentat la persoana I, daca pot spune asa, filmat cu o camera neprofesionista chiar de catre protagonisti – a fost facuta si refacuta in cei 10 ani scursi de la The Blair Witch Project.

Si totusi, mie mi-e inca frica. Paranormal Activity nu e un film de groaza de duzina. Stie sa foloseasca stressul psihologic, sa-si dozeze foarte bine momentele inspaimantatoare. In plus, are un merit rar intalnit in filmele horror de astazi: te face sa iti pese de personaje. Ajungi sa le impartasesti rasetele, zambetele, nedumeririle si, evident, temerile. Ti-e frica nu de ce se ascunde in umbre, ci de ce li se va intampla personajelor. De-asta finalul, oricat de previzibil ar fi, te demoleaza. (Sper ca nu va asteptati sa se termine cu floricele si unicorni, nu?)

O scena anume mi s-a parut printre cele mai bune, daca nu cea mai buna, pe care am vazut-o intr-un film anul asta. De fapt, e impropriu spus „scena”, pentru ca in filmul asta camera ruleaza adesea incontinuu timp de cateva minute. Ma refer in mod special la un segment de 10, maxim 15 secunde care apare in ultima „scena” din film – momentul pasilor pe scari. Pasii sunt un motiv care apare foarte des in film, si cu care privitorul s-a obisnuit deja cand filmul se apropie de final, dar folosirea lor aici e absolut geniala. Pasii creeaza un suspans intens, pe care Hitchcock insusi ar fi invidios. Te intrebi „cine urca scarile?” si intrebarea asta te apasa pentru ceea ce pare a fi o vesnicie, desi momentul tine, dupa cum am spus, cel mult 15 secunde. Vai, dar ce secunde teribile!

Mai are sens sa spun ca filmul a costat 15.000 de dolari? Si ca a incasat pana in prezent peste 100.000.000? Si ca abia s-a lansat in afara Americii?

O ora si douazeci de minute au trecut. Si eu inca tremur.

9/10

PS Nu mi-e jena sa recunosc ca am sarit din scaun (adica literalmente) la o anumita scena. A, si o fata din cinematograf a inceput sa planga de frica la final.


Arpagic la Londra

20 Noiembrie 2009

cross-posted from 2189km

Saptamana asta, amicul Edy de pe Arpagic a binevoit a ni se alatura in maretul Albion, asa ca am purces pe carari de implinire culturala…

Hai, ce sa ne mai complicam, am facut pe prostii la Londra si iata dovezile:

Se aude cam prost, o sa incerc sa reglez asta.


Live-Blog: Top Gear in Romania!

16 Noiembrie 2009

E stupid sa faci live-blog la asa ceva? Da. Imi place sa fac asta? Da. Shut up and enjoy the ride.

21:00 LOLOL James pierdut pe la Arcul de Triumf, Hammond trece un pod intr-un satuc, iar Jeremy… poarta palarie.

21:02 „This is what springs to mind when we think of Romania… not that we do that too often.”

21:03 Ce fata au facut cand au vazut parcarea de la Rex 😛

21:04 „That is, isn’t it? IT’S THE DACIA SANDERO!”

21:06 Cochirlani?

21:09 Vanzatori de struguri pe marginea drumului!!!

21:10 Depasiti de un Sandero, genial! „The 1.60, that thing can shift!”

21:11 „The Italians don’t aknowledge the existence of Romania…”

21:13 „Buna seara! Hai sa cumparam… la toate geamurile.” (abia inteleg ce zicea :P)

21:14 „Is this the Arc de Triomphe?”

21:15 „Jeremy, are you familiar with the local customs? Penis out!”

21:17 „This is our best game yet!”

21:18 Ce cacanari! Ne-au confundat cu bulgarii 😛

Acum au trecut la stiri. Pana acum e super distractiv, si inca nu ne-am facut de rahat, asa ca… nice 😀

21:45 „… this amazing country.” Serios? Cred ca aveti probleme cu ochii, Dl. Hammond.

21:46 „Disaster! We had run out of motorway”:p

21:47 „I bought you a Dacia Sandero!” „For two years I’ve been dreaming about this car… now I get to drive it!”

21:48 Cine a fost proprietarul Sanderoului aluia ar trebui sa fie mandru.

21:49 „E vina ta, tu ai pus-o acolo!”

21:50 „It’s getting a bit more… Borat around here….”

21:52 Ferrarri printre curcani.

21:53 S-a busit cu o Dacie! „Classic Dacia…”

21:54 „Would you like some plum liquor in a bottle in the shape of a violin?”

21:56 Au dormit sub Vidraru 😛

21:57 „Look at the road now, it’s practically… ploughed!”

21:58 Mama, ce lauda astia Transfagaraseanul…

22:00 „Romania, thank you for having us, and can we stay… forever?”

S-a terminat… Obiectiv vorbind, a fost un episod foarte bun. Subiectiv vorbind… AWESOMESAUCE. Au prezentat Romania cam prea pupinfundist (Mamaia au aratat-o de parca ar fi fost Nisa), dar au fost si momente tipic romanesti (Dacia cu numar de AG intrand direct in botul Lamboului). Hammond a baut tuica, May a fost batut de niste tigani cu ciocanul de cauciuc, iar Clarkson a facut pe smecherul ca de obicei. Am fost destul de surprins ca au proclamat Transfagaraseanul „the best road in the world”, comparandu-l cu drumul de munte pe care il gasisera la granita Elvetia-Italia. Dar… nu au zis nimic de Dracula!

And on that bombshell…

Poate un articol mai pe larg maine, dupa scoala.


Cronicar dupa ureche: Amintiri din Epoca de Aur (UK Version)

15 Noiembrie 2009

Repede, repede, ca ma grabesc! (cross-posted from 2189km)

Pe scurt: e cel mai bun film romanesc din ultimii 20 de ani. Duce la perfectiune formula satirei din A fost sau n-a fost?, combinand absurditatea ilara a comunismului cu… absurditatea mortala a comunismului. Si ce e poate cel mai socant: filmul nu te face sa zambesti sau sa razi un pic. Nu, te face sa te doara falcile de atata ras.

In Romania, filmul are de fapt doua parti, cuprinzand in total 7 episoade (fiecare prezinta cate o legenda urbana), dar in Anglia au lansat un singur film cu 5 episoade. Scurte impresii despre fiecare episod, impreuna cu un citat preferat din fiecare:

Citește restul acestei intrări »


Cronicar dupa ureche: 2012

14 Noiembrie 2009

2012-movie

regia Roland Emmerich; cu John Cusack, Amanda Peet, Chietel Ejiofor, Thandie Newton, Danny Glover, Woody Harrelson

2012 este Fratii Karamazov al filmelor cu dezastre.

Adica: aduna la un loc tot ce ati fi putut vreodata cere de la un asemenea film, ridica totul la puterea a zecea, apoi adauga 1 si dubleaza. Sincer, nu cred ca mai are sens ca cineva sa mai faca vreodata (sau cel putin in urmatorii 10-15 ani) un film cu dezastre. 2012 e mai mult, mai mare, mai intens, mai rapid, mai batut in cap decat orice s-a filmat vreodata pe tema sfarsitului lumii/calamitatilor naturale etc. Nu e „un film cu dezastre”. E FILMUL cu dezastre.

Citește restul acestei intrări »


Ladies and gentlemen… Kick-Ass!

12 Noiembrie 2009

De vreo doua zile ma abtin sa postez trailerul asta. No more.

McLovin, Ann Veal si Nic Cage in roluri de supereroi? WHERE DO I BUY MY TICKETS???


titleless

11 Noiembrie 2009

Vezi tu, asta e diferenta intre noi doi: tu vrei ca viata sa fie fericita pentru toata lumea, sa vezi numai campuri inflorite si soare pe cer, dar nu faci nimic in sensul asta iar eu vreau sa vad lumea arzand. Si nu fac nimic in acest sens, dar te ajut pe tine.Damn!