Avanpremiera: restul anului 2011

S-au strâns atât de multe filme în plus față de lista precedentă, încât țin să fac o completare amplă. Nu am inclus din nou filmele menționate acolo. Puteți observa că, odată depășită vara plină de supereroi, intrăm într-o listă de filme mai serioase.

Avanpremiera: 2011 (update)

In ton cu depresia mea, iata o lista laconica si gri, dar care sper edifcatoare pe tema celor mai asteptate (din punctul meu de vedere) filme de anul asta.

O prefatez cu o recomandare foaaarte ferma: uitati-va la Inside Job. Asteptati sa apara. Trebuie sa il vedeti. Mi-ar fi rusine sa fiu student la ASE si sa nu il vad, sau profesor la ASE si sa nu il recomand.

Topuri preliminare (Misu)

Filme

1. The Social Network, regia David Fincher

2. Exit through the Gift Shop, regia… erm, sa zicem Thierry Guetta

3. Scott Pilgrim vs. The World, regia Edgar Wright

4. Inception, regia Christopher Nolan

5. The Two Escobars, regia Jeff si Michael Zimbalist

6. The Other Guys, regia Adam McKay

7. trilogia Red Riding, regia diversi

8. Toy Story 3, regia Lee Unkrich

9. The Girl with the Dragon Tattoo, regia Niels Arden Oplev

10. The Town, regia Ben Affleck (da, acela)

 

Albume

1. My Beautiful Dark Twisted Fantasy, Kanye West

2. The Archandroid, Janelle Monáe

3. The Suburbs, Arcade Fire

4. One Life Stand, Hot Chip

5. The Social Network, Trent Reznor & Atticus Finch

6. Contra, Vampire Weekend

7. Scott Pilgrim vs. the World, diversi artisti

8. Surfing the Void, Klaxons

9. This Is Happening, LCD Soundsystem

10. Crystal Castles (II), Crystal Castles

 

Cantece

1. Power, Kanye West

2. Fuck You, Cee-Lo Green

3. All of the Lights, Kanye West

4. Cold War, Janelle Monáe

5. Celestica, Crystal Castles

6. Giving Up the Gun, Vampire Weekend

7. I Feel Better, Hot Chip

8. The Ghost Inside, Broken Bells

9. Barricade, Interpol

10. Wonderful Life, Hurts (un cantec despre orasul in care locuiesc, yay! :P)

PG II Teasers

In curand pe micile ecrane…

Mai multe teasere gasiti pe pagina Studiourilor Arpagic.

Sunt lipsit de cuvinte…

… in fata unei asemenea frumuseti.

cross-post de pe 2189km

Cronicar dupa ureche: Exit through the Gift Shop

cross-post de pe 2189km

Banksy was… he was… he was… he was… he IS… he is… he is like… like… like… I like him.

Thierry Guetta (aka Mr. Brainwash)

Nu pot sa neg ca am tinut in suflet speranta oarba ca Banksy o sa se strecoare in sala la premiera filmului sau (?) in orasul unde a crescut. Si, pana la urma, as putea sa ma laud ca am stat langa „el”: Dupa ce ultimul intarziat a intrat in sala arhiplina, directoarea cinematografului a zis ironic „Si acum ca a venit domnul Banksy, putem incepe…”, aratand la intamplare spre spatele salii. Intarziatul, care se asezase chiar langa mine (da, ultimul loc gol era langa mine :P), statea in picioare ca sa isi dea jos haina. Surprins de privirile tuturor celor care nu intelesesera gluma directoarei (sau poate care sperau ca mine), tipul si-a asumat rolul de Banksy si a facut cu mana, zambind. S-a asezat apoi pe scaun si mi-a zis: „Is this Jackass 3? Cause that’s what I paid to see!”

Nominalizarile, va rog!

Misu aici, si sunt fericit!

Tocmai s-au anuntat nominalizarile la Oscarurile de anul asta. Majoritatea sunt previzibile, dar au fost si cateva surprize foarte, foarte placute din punctul meu de vedere:

• Cel mai bun film: A Serious Man si District 9!
• Cel mai bun scenariu original: A Serious Man!
• Cel mai bun scenariu adaptat: In the Loop! District 9!
• Regie de imagine: Harry Potter 6! Avatar! (o performanta uluitoare dat fiind ca 90% din decoruri si personaje nu exista in realitate; camera inventata de James Cameron, un fel de aplicatie de realitate augmentata, chiar isi merita locul in istorie)
• Efecte Speciale: Avatar, Star Trek si District 9 sunt alegerea perfecta!

Per total, deci, e o minune ca District 9 a strans 4 nominalizari, nici n-as fi sperat la atatea!

Mai ramane sa castige The Hurt Locker Best Picture si/sau Best Director, iar District 9 sau A Serious Man Best Original Screenplay si o sa ma imbat de fericire. Cu alcool adica!

Restul listei, aici.

Despre sansele filmelor la premii, insa, vom vorbi in curand…

Avanpremiera: 2010

Ne asteapta o lista-mamut, asa ca hai sa sarim peste formalitati, okay? Anul trecut am facut o avanpremiera asemanatoare, v-am impartasit sperante, unele realizate (hellooo Avatar, locul unu pe lista din martie 2009), altele nu. Anul asta se anunta cel putin la fel de incarcat calendaristic, insa am vaga impresie ca la anul pe vremea asta (Doamne ajuta!) o sa ne declaram destul de dezamagiti. Cu speranta ca ma insel amarnic, here it goes…

James Cameron, acest Usain Bolt al caselor de bilete

Dolarii sunt pentru Cameron ce sunt secundele pentru Bolt – ba nu, ca Bolt ar vrea sa aiba cat mai putine.

Weekendul asta, Avatar a trecut oficial de hotarul magic de 1 miliard de dolari la box office-ul global, clasandu-se momentan pe locul patru intr-un top al incasarilor (neajustate dupa inflatie; daca luam si inflatia in considerare, e mult mai jos). In curand insa (chiar saptamana asta, mai mult ca sigur), o sa intreaga fara efort si filmele de locurile doi si trei (Intoarcerea Regelui, respectiv Piratii din Caraibe 2) si o sa se aseze confortabil in spatele unui alt film al Dl. Cameron. Ghiciti care…

Evident, lumea deja isi pune intrebari: are Avatar „picioare” destul de puternice sa prinda din urma Titanicul? Sincer, intreaga discutie mi se pare nerelevanta, dar un lucru e cert: desi a costat obscen de mult, Avatar va fi un film imbucurator de profitabil. Si nu numai pentru studiourile Fox, ci si pentru mine, pentru ca demonstreaza ca, intr-o era in care an dupa an se lanseaza un gazilion de blockbustere atat de fade incat lumea uita de ele imediat ce iese pe usa cinematografului (Transformers 2, sa zicem), exista inca filme-eveniment care, ca Razboiul Stelelor de odinioara, reusesc sa agite constiinta publica si sa starneasca valuri de admiratie si discutie.

Indiferent de calitatea filmului, ma bucura asadar faptul ca Avatar strange sali pline, ca ii convinge pe oameni sa il revada, sa-si aduca prietenii si familia la cinema, sa stea la cozi interminabile doar ca sa-si puna niste ochelari ciudati pe nas si sa se uite la maimute albastre calare pe pterodactili.

In esenta, Avatar imi reda speranta in ceea ce unii ar numi „magia filmului” – puterea lui de a fi o forma artistica universala, usor de inteles si predispusa la a fascina individul. Si asta e genul de realizare care striga dupa un Oscar… dar despre asta intr-un alt articol.

Doamnelor si domnilor, Iron Man 2

Cuvintele sunt de prisos.

Poate (poate!) in curand is o recenzie la Avatar. Pe scurt, Edy nu prea a fost incantat, dar mie mi s-a parut excelent. So there you have it.

Cronicar dupa ureche: A Serious Man

cross-posted de pe 2189km

Dumnezeu e mare, fiindca Dumnezeu e in numere.

When the truth is found to be lies, and all the joy within you dies…

Cand ecranul s-a innegrit si cantecul-leitmotiv al filmului s-a facut auzit pentru a nu stiu cata oara, am simtit o dorinta puternica sa ma ridic in picioare si sa aplaud.

Cronicar dupa ureche: Paranormal Activity

postare de pe 2189km; un film despre care am mai vorbit

Am iesit de la film acum exact o ora si zece minute. Imi ridic mana inspre veioza de deasupra si o privesc in lumina. Tremura. Si nu e un tremur constant de genul „m-a prins ploaia si mi-e frig”, ci unul haotic, nelinistitor, care spune un lucru simplu: mi-e frica.

Sa fie clar: Paranormal Activity e un film previzibil. Povestea ati vazut-o de nenumarate ori, iar pe la mijlocul filmului va dati seama ca nu exista decat doua finaluri posibile, dintre care, evident, unul chiar se intampla (desi finalul nu devine clar decat cu 10 secunde inainte sa se faca ecranul negru). Chiar si ideea care scoate filmul in evidenta – faptul ca e prezentat la persoana I, daca pot spune asa, filmat cu o camera neprofesionista chiar de catre protagonisti – a fost facuta si refacuta in cei 10 ani scursi de la The Blair Witch Project.

Si totusi, mie mi-e inca frica. Paranormal Activity nu e un film de groaza de duzina. Stie sa foloseasca stressul psihologic, sa-si dozeze foarte bine momentele inspaimantatoare. In plus, are un merit rar intalnit in filmele horror de astazi: te face sa iti pese de personaje. Ajungi sa le impartasesti rasetele, zambetele, nedumeririle si, evident, temerile. Ti-e frica nu de ce se ascunde in umbre, ci de ce li se va intampla personajelor. De-asta finalul, oricat de previzibil ar fi, te demoleaza. (Sper ca nu va asteptati sa se termine cu floricele si unicorni, nu?)

O scena anume mi s-a parut printre cele mai bune, daca nu cea mai buna, pe care am vazut-o intr-un film anul asta. De fapt, e impropriu spus „scena”, pentru ca in filmul asta camera ruleaza adesea incontinuu timp de cateva minute. Ma refer in mod special la un segment de 10, maxim 15 secunde care apare in ultima „scena” din film – momentul pasilor pe scari. Pasii sunt un motiv care apare foarte des in film, si cu care privitorul s-a obisnuit deja cand filmul se apropie de final, dar folosirea lor aici e absolut geniala. Pasii creeaza un suspans intens, pe care Hitchcock insusi ar fi invidios. Te intrebi „cine urca scarile?” si intrebarea asta te apasa pentru ceea ce pare a fi o vesnicie, desi momentul tine, dupa cum am spus, cel mult 15 secunde. Vai, dar ce secunde teribile!

Mai are sens sa spun ca filmul a costat 15.000 de dolari? Si ca a incasat pana in prezent peste 100.000.000? Si ca abia s-a lansat in afara Americii?

O ora si douazeci de minute au trecut. Si eu inca tremur.

9/10

PS Nu mi-e jena sa recunosc ca am sarit din scaun (adica literalmente) la o anumita scena. A, si o fata din cinematograf a inceput sa planga de frica la final.

Cronicar dupa ureche: 2012

regia Roland Emmerich; cu John Cusack, Amanda Peet, Chietel Ejiofor, Thandie Newton, Danny Glover, Woody Harrelson

2012 este Fratii Karamazov al filmelor cu dezastre.

Adica: aduna la un loc tot ce ati fi putut vreodata cere de la un asemenea film, ridica totul la puterea a zecea, apoi adauga 1 si dubleaza. Sincer, nu cred ca mai are sens ca cineva sa mai faca vreodata (sau cel putin in urmatorii 10-15 ani) un film cu dezastre. 2012 e mai mult, mai mare, mai intens, mai rapid, mai batut in cap decat orice s-a filmat vreodata pe tema sfarsitului lumii/calamitatilor naturale etc. Nu e „un film cu dezastre”. E FILMUL cu dezastre.

Ladies and gentlemen… Kick-Ass!

De vreo doua zile ma abtin sa postez trailerul asta. No more.

McLovin, Ann Veal si Nic Cage in roluri de supereroi? WHERE DO I BUY MY TICKETS???

Iubesc televiziunea englezeasca, Partea a II-a

Ghiciti ce a avut premiera la o emisiune englezeasca?

As fi zis ca trailerul e mediocru si generic, dar:

1) Iubesc jocurile. The Sand of Time este, fara discutie, unul din cele mai bune jocuri facute vreodata.

2) Faza cand printul (intunecat) infige pumnalul in EL insusi in timp ce o saruta pe tipa? O. Me. Ge.

Bonus: uitati-va cum sare printul de pe un perete pe altul EXACT ca in joc. O fi filmul o mediocritate gen Piratii din Caraibe, dar va zic de pe acum ca o sa imi iau bilete imediat ce sunt disponibile.

Cronicar dupa ureche: The Fantastic Mr. Fox

regia (sau nu?) Wes Anderson; cu George Clooney, Meryl Streep, Jason Schwartzman, Bill Murray, Willem Dafoe, Owen Wilson, Michael Gambon, Jarvis Cocker

E bine sa traiesti intr-un oras cu mai mult de jumatate de cinematograf. Dar iata ca, pana vineri, nu am apucat sa vad macar un film intr-o sala adevarata de cinema – cele de la Uniunea Studentilor nu se pun. Afisul de la Fantastic Mr. Fox mi-a atras atentia intr-o statie de autobuz, asa ca am zis „De ce nu?”. Mi-am luat biletul de matineu (3 lire jumate! cat o eugenie!) si m-am prezentat la ora 15:00 fix la Watershed.

Publicul? 80% copilasi de pana in 6-7 ani cu parintii sau bunicii. Restul, spectatori de 20-30 de ani, pesemne ca erau fani Wes Anderson, ca pareau desprinsi din filmele lui – ca imagine, sper ca nu si ca personalitate :P. Din experienta romaneasca, ma asteptam la oarece frustrari de la un public asa de tanar, dar totul a fost perfect. Poate doar prea multe reclame inainte sa inceapa filmul. Mult prea multe.

Ah da, filmul!

in. sus. re.

Aragorn!

Dupa salt, aceeasi batalie, alta imagine.

Cum intelege Microsoft sa faca reclame

Nu ma plang deloc.

Doamnelor si domnilor, AVATAR

Am vorbit despre el mai demult.