Ce faci cand esti plictisit si nu gasesti nimic sa iti alini cea mai indispusa stare posibila? Simplu, te apuci si prinzi papagali! Pai hai ca va impartasesc cateva din tainele celui mai iscusit vanator de pe taramurile muntenesti din partea Campiei inalte a Targovistei. Acum sunt un fel de hunter purtator de pet, pagubele pana acum inca se lasa asteptate, dar cred ca zilele viitoare o sa aibe de suferit portofelul meu in cel mai bun caz.
Tzitzilica inaintea calvarului, pe uscatorul de haine de pe balcon
Cum stateam eu intins in canapea si ma prefaceam ca citesc o carte, foarte interesanta de altfel, dar mintea imi galopa gales in alte unghiuri ale imaginatiei decat ceea ce trebuia sa vad legat de carte, tata face o remarca neasteptata pentru cineva care este mult prea ocupat cu urlatul in telefoane: “Ce pasare frumoasa!”. “Ce naiba, iar face misto de mine?” gandesc eu repede, dar hai ca ma ridic, las cartea pe masa deschisa la pagina la care ma chinui de ieri sa citesc si ce vad… o pasare.
Tzitzilica in cusca improvizata
“Ce inaripata e asta, vrabiuta?” gandesc eu, nereusind sa vizualizez indeaproape pasarea. “Bai sa fiu albastru, e un papagal!! Ce poate sa caute un papagal la mine pe terasa? Adica, hai sa fim seriosi acum e un frig afara cine a mai vazut papagali in Romania inafara de cei de la tv?!” Curioasa sitatuatie, acum puneti-va si voi in situatia mea sa vezi o pasare deosebita pe o temperatura de iti clantane dintii in gura si sa gandesti sa actionezi. “Mi-e frig. Poate ca si papagalului ii e frig, hai incasa cu el!”
Zis si facut, am luat niste paine am aruncat pe balcon. Nimic. Am aruncat-o in casa. Nimic. Astept. Nimic. Ok, astept mai mult. Oooo, miscare, incepe sa zboare si se apropie de usa, dau perdeaua la o parte si ta-daaaaaa. Un papagal, la mine in casa. Atat! Cine e mai bun ca mine la prins pasari cu colorit exotic?! “ok, e in casa, dar ce naiba fac cu el?”. Mama era in culmea fericirii, deja incepuse sa ii vorbeasca. Papagalul ce sa ii ceri, papagal: “cirip, cirip, pirip, tz tz”. “Mai ai de exersat,tata!”. Ma gandeam ca trebuie sa fi zburat de la cineva si a ajuns la mine pe balcon, am intrebat administratorul blocului si cica nimeni in tot blocul nu are papagali. Eh, atunci asta e, il pastrez si cu asta basta. Mama, acum ai mai multe guri de hranit, de parca nu erau de ajunsi pestii si cu mine acum te-ai ales si cu un papagal.
Romania, ti-era dor de pericolul permanent al razboiului nuclear? Ca doar nu l-ai mai simtit de 20 de ani.
Ei bine, liderii tai au solutia! Mai usor era sa scriem pe Casa Poporului “Iranienilor, va rugam, bombardati-ne!”.
Obsinuiti-va cu asta:
Apropo, astea sunt scene din cel mai socant si mai infricosator film pe care l-am vazut in viata mea: Threads. Credeti-ma, o sa va lase fara niciun chef de viata.
Tocmai s-au anuntat nominalizarile la Oscarurile de anul asta. Majoritatea sunt previzibile, dar au fost si cateva surprize foarte, foarte placute din punctul meu de vedere:
Cel mai bun film: A Serious Man si District 9!
Cel mai bun scenariu original: A Serious Man!
Cel mai bun scenariu adaptat: In the Loop! District 9!
Regie de imagine: Harry Potter 6! Avatar! (o performanta uluitoare dat fiind ca 90% din decoruri si personaje nu exista in realitate; camera inventata de James Cameron, un fel de aplicatie de realitate augmentata, chiar isi merita locul in istorie)
Efecte Speciale: Avatar, Star Trek si District 9 sunt alegerea perfecta!
Per total, deci, e o minune ca District 9 a strans 4 nominalizari, nici n-as fi sperat la atatea!
Mai ramane sa castige The Hurt Locker Best Picture si/sau Best Director, iar District 9 sau A Serious Man Best Original Screenplay si o sa ma imbat de fericire. Cu alcool adica!
Misu la pupitru, domnisoarelor si domnisorilor. Prins in mrejele dorului si ale nostalgiei de douazeci si patru de carate, ce-mi trecu mie prin cap? Pai, sa ma uit la filmele de pe ArpagicStudios, evident. (Haha, reclama!) Si, socat pana la lacrimi de frumusetea lor (sau poate de la conserva cu acid clorhidric sub presiune pe care am spart-o*), mi-am zis sa pun in scris niste citate de tinut minte. Nu de alta, dar cred ca avem un nou In Bruges pe maini, dragi colegi! Sau nu!
Iar ne intalnim? Din nou doar noi 2, fata in fata, ne masuram din priviri. Clipesti fara sa vrei, imi atragi atentia cu un zambet fad, dar ce ma inspaimanta este ca tu stii ce gandesc eu fara sa iti transmit asta in vreun fel. Cum reusesti? Care e secretul tau? Iar las libere degetele sa alerge pe tastatura iar tu nu poti face nimic sa ma opresti. Hai, incearca! Te misti prea incet, mai incearca o data! Nu reusesti, vezi tu, degeaba imi stii gandurile daca nu poti face nimic sa ma opresti. Dar eu oare pot sa te opresc pe tine? Pot sa te inchid intr-un spatiu vid fara ca tu sa stii? E greu, dar eu spre deosebire de tine am sansa de a incerca asta.
Da, vorbesc cu o foaie de hartie. De cate zile ma chinui sa te mazgalesc fara sens? A cata oara e cand ma privesti, alba… ? A treia, a patra? Le-am pierdut randul, nu mai imi aduc aminte acum, nu mai imi aduc aminte de tine. Ce gandesc? Zi repede. Da, ai dreptate vroiam sa scriu aici sa imi re-exersez abilitatile de dezvoltare a unei idei(care idee?).Sunt un om al ideilor! Scriu ca sa ma trezesc, scriu ca sa ma intelegi, scriu pentru ca numai asa pot trece neobservat (crezi?). O saptamana grea, una si mai grea si se inmultesc pe zi ce trece. Incoerent. Prea incoerent pentru a fi considerat capabil. Stiu ca sunt capabil. Stiu ca ma pot regasi. Stiu ca pot exista pe veci! Da, stim amandoi. Dar oare putem amandoi?
Ne asteapta o lista-mamut, asa ca hai sa sarim peste formalitati, okay? Anul trecut am facut o avanpremiera asemanatoare, v-am impartasit sperante, unele realizate (hellooo Avatar, locul unu pe lista din martie 2009), altele nu. Anul asta se anunta cel putin la fel de incarcat calendaristic, insa am vaga impresie ca la anul pe vremea asta (Doamne ajuta!) o sa ne declaram destul de dezamagiti. Cu speranta ca ma insel amarnic, here it goes…
Dolarii sunt pentru Cameron ce sunt secundele pentru Bolt – ba nu, ca Bolt ar vrea sa aiba cat mai putine.
Weekendul asta, Avatar a trecut oficial de hotarul magic de 1 miliard de dolari la box office-ul global, clasandu-se momentan pe locul patru intr-un top al incasarilor (neajustate dupa inflatie; daca luam si inflatia in considerare, e mult mai jos). In curand insa (chiar saptamana asta, mai mult ca sigur), o sa intreaga fara efort si filmele de locurile doi si trei (Intoarcerea Regelui, respectiv Piratii din Caraibe 2) si o sa se aseze confortabil in spatele unui alt film al Dl. Cameron. Ghiciti care…
Evident, lumea deja isi pune intrebari: are Avatar “picioare” destul de puternice sa prinda din urma Titanicul? Sincer, intreaga discutie mi se pare nerelevanta, dar un lucru e cert: desi a costat obscen de mult, Avatar va fi un film imbucurator de profitabil. Si nu numai pentru studiourile Fox, ci si pentru mine, pentru ca demonstreaza ca, intr-o era in care an dupa an se lanseaza un gazilion de blockbustere atat de fade incat lumea uita de ele imediat ce iese pe usa cinematografului (Transformers 2, sa zicem), exista inca filme-eveniment care, ca Razboiul Stelelor de odinioara, reusesc sa agite constiinta publica si sa starneasca valuri de admiratie si discutie.
Indiferent de calitatea filmului, ma bucura asadar faptul ca Avatar strange sali pline, ca ii convinge pe oameni sa il revada, sa-si aduca prietenii si familia la cinema, sa stea la cozi interminabile doar ca sa-si puna niste ochelari ciudati pe nas si sa se uite la maimute albastre calare pe pterodactili.
In esenta, Avatar imi reda speranta in ceea ce unii ar numi “magia filmului” – puterea lui de a fi o forma artistica universala, usor de inteles si predispusa la a fascina individul. Si asta e genul de realizare care striga dupa un Oscar… dar despre asta intr-un alt articol.
M-am hotarat sa fac si eu topul celor mai bune melodii (in opinia mea) pe anul 2009 ca deh, doar sunt si eu ascultator de cursa lunga acum.
Pentru cei care ma cunosc cat de cat stiu dinainte sa scriu articolul cine e pe primul loc dar totusi nu pot sa ii las sa se multumeaca doar cu atat.
Locul 1: Phoenix - 1901
Pentru ca: “electrizanta, dansabila, distractiva, energetica, memorabila.” citat din Mihai.
E greu sa mai adaug ceva la atributele acestea dar da, cred ca este si cea mai frumoasa melodie pe anul acesta.
Locul 2: Arctic Monkeys – Cornerstone
Videoul nu e prea atractiv stiu, dar melodia mi-a placut de prima data cand am ascultat-o. Mi se pare ca inceputul suna a basm si restul e doar feerie.
Locul 3: Basement Jaxx -Raindrops
Cea mai energica melodie de anul asta. Mi-a oferit inspiratie suficienta in timp ce ma pregateam pentru bacalaureat Video-ul e cam creepy imo, dar negativul melodiei e adorabil.
Locul 4: Kasabian – Underdog
Cea mai placuta la auditie melodie realizata vreodata de rockerii de la Kasabian. Am vrut la un moment dar sa o pun sonerie la telefon… dar cand am vazut trailerul de la Kick-Ass pus de Mihai am renuntat
Locul 5: Jay-z feat. Alicia Keys – Empire State of Mind
Poate ca intr-adevar, Blueprint 3 nu este un album demn de bagat in seama, dar atunci cand vine vorba de o melodie despre New York e greu sa nu o bagi in seama, nu?! Mai ales ca Nas a lasat o mostenire grea in spate prin N.Y. State of Mind.
Locul 6: The Big Pink – Dominos
Genul de melodie care mi s-a parut o mare porcarie a reusit sa ajunga pe locul 6 in topul meu. WTF?! Pai primele doua dati cand am auzit-o ma facea sa schimb canalul dar a doua zi m-am trezit cantand-o asa ca a trebuit sa ii dau o sansa, si a meritat!
Locul 7: The xx - Islands / Crystalised
Greu, greu sa aleg locul 7. The xx merita pentru ca e un sound nou pentru mine si totodata foarte placut. Atat Islands cat si Crystalised mi se par niste melodii foarte bune si le-am indragit de la prima auditie.
Locul 8: Dizzee Rascal – Bonkers
Some people think I’m bonkers but I just think I’m free. ’nuff said.
Locul 9: Bob Dylan – Must be Santa
Un colind? in lista cu cele mai bune melodii ale anului??? Da… pai, e lista mea. In plus are video misto!
Locul 10: Phoenix – Lisztomania
Wolfgang Amadeus Phoenix este albumul anului si merita sa aiba cel putin doua melodii in top 10. Rock on! =)
Pentru ca 30 de ani e prea mult si pentru ca 10 ani e prea putin, iar pentru ca peste 100 de ani nu o sa mai insemne nimic cel mai bine e sa amintim acum de revolutie. Ce a fost defapt? Revolutie sau lovitura de stat? E o intrebare grea la care nenumarati istorici au incercat sa isi stoarca mintile luminate fara sa gasesca un raspuns exact. Martiri, eroi, oameni obisnuiti, dictatori si-au dat ultima suflare in apropierea Craciunului si au murit pentru libertatea noastra. Nu putem trece peste acest aspect cu ochii inchisi. Read the rest of this entry »
O saptamana, atat a trecut de la ultimul articol scris aici. Cam multisor si cam prea putin in acelasi timp.
Prea repede trece timpul aici, acum. Simt ca sunt un intreg care se atrofiaza din ce in ce mai mult, gandind din ce in ce mai incet sau poate ca zapada de afara mi-a degerat mintea. Si ce stralucit eram acum cateva luni, si ce fara de greseala eram atunci, iar acum sunt doar o stana de piatra acoperita de incertitudine sau poate ca nu sunt decat o fantoma a trecutului ce bantuie fara sa-si gaseasca locul cu un zambet ironic.
Tu mai crezi in tine? Mai crezi in ce doreai sa ajungi? Visul tau e neschimbat?
Ideea este ca pot sa merg mai departe, chiar daca nu o sa mai ramana nimic in urma mea. Poate decat urmele iti mai pot da de inteles ca am trecut pe aici.
Indiferenta mea se manifesta atipic. Nu mai ma simt legat de lumea asta cu nimic, nu mai ai cu ce sa ma tii la indemana, nu mai ai cum sa te apropii de mine, nu mai ai cum sa ma manevrezi. Sunt doar eu, si voi reusi mai devreme sau mai tarziu. Atunci iti voi vedea privirea de neinduplecat muscand pamantul. O sa imi placa.
Nu stiu cum, nu stiu de ce, nu stiu daca e vorba de un spam ordinar sau de un sms trimis gresit de secu’ dar cert e ca am intrat in posesia “cifrelor reale” ale sondajelor prin telefonul mobil:
When the truth is found to be lies, and all the joy within you dies…
Cand ecranul s-a innegrit si cantecul-leitmotiv al filmului s-a facut auzit pentru a nu stiu cata oara, am simtit o dorinta puternica sa ma ridic in picioare si sa aplaud.